Articole cu eticheta ‘Timp’:

Alpha.Rom – Indicele Rieki

Indicele Rieki descrie ciclicitatea performantei unui indice. Precum o actiune supraperformeaza si subperformeaza, tot asa un indice are sezonalitate in performanta. Diferenta intre indicele Rieki si Rieki pentru actiuni este faptul ca indicele este media preturilor actiunilor si, deci, este mai putin volatil decat o singura actiune. Acesta este motivul pentru care indicele Rieki rar va merge spre extrem (cel mai bun sau cel mai slab).

Rieki funtioneaza ca un oscilator. Un oscilator in cadere este negativ sugerand subperformanta si vice versa. Oscilatorii Rieki pot fi studiati ca indicatori momentum conventional. Putem cauta non confirmari, tipare ‘head and shoulder’ , suporturi si rezistente.

Cel mai recent raport Alpha contine cazurile anticipate si realizate pentru Hungarian BUX si Stoxx Euro 50 (Ticks. Global). Acum ATX si Czech PX sunt pregatite sa intoarca. Indicele Dolar este pozitiv atat pe LOSO, cat si pe Rieki. Indicele CEERIUS este deja negative si cu Rieki aproape de maxim sugereaza confirmare negativa mai departe. Nu avem un scenariu incurajator pentru majoritatea indicilor de actiuni, inclusiv indicii locali romanesti. BETNG are Rieki aproape de maxim si LOSO negativ. Continuam sa vedem negativitate si subperformanta pentru indicele respectiv.

Raportul Alpha 54 contine actiunile si indicii urmatori: Hungarian BUX, Dow Jones Industrials, Bulgarian REITs, Stoxx Euro 50, Polish WIG, Austrian ATX, Czech PX, Gold and Silver Index, Dollar Index, Natural Gas Index si Brent Crude.

ALPHA este un produs de strategie publicat ZILNIC, in limba romana si/sau in limba engleza. Raportul contine o strategie de tranzactionare in perechi doar long – doar short si o clasificare numerica bazata pe fractalii TIMPULUI. Semnalele sunt impartite in 3 perioade de timp diferite: sub minor (2-3 zile), minor (10-30 zile) si intermediar (peste 30 zile). Semnalele sunt ilustrate intr-un tabel si prin portofolii active. Alpha poate fi utilizat de catre manageri de fond pentru alocari relative, traderi pentru leverage si clienti VIP pentru tranzactii selective. Alpha face parte din sistemul analitic al triadele timpului dezvoltat de catre Orpheus Capitals.

Tranzactiile individuale sau strategiile in perechi nu sunt strategii lipsite de risc. Etapele portofoliilor de arbitraj al timpului au nevoie de managementul riscului inainte de orice implementare.

‘Cicluri de performanta’ este un termen introdus de Orpheus Capitals, fiind un alt nume pentru triadele timpului, arbitrajul timpului, fractalii timpului, dar exprimat in termeni de performanta relativa. Este un oscilator bounded care se misca intr-un interval de ex. de la 1 la 30. 1 este performanta relativa maxima, iar 30 este performanta minima. Perfomanta este ciclica. Un performer de top va subperforma in viitor si vice versa. Un performer relativ de top este cea mai proasta alegere valorica, iar un subperformer relativ de top este cea mai buna alegere valorica.




Alpha.Rom – Elliott si LOSO


Valurile Elliott este o teorie a tiparelor de pret care sugereaza ca trend-urile se misca in formatii de cinci valuri, iar contratrend-urile se misca in structuri de trei valuri. Dupa ce formatia de cinci valuri este completa preturile revin la structura de trei valuri. Sistemul de trending Orpheus LOSO este incet si cauta confirmarea de pret inainte de a intoarce. Tabelul LOSO ne ve alerta doar cand trend-ul este confirmat. Deci, in cazul lui SIF5, pana cand contratrend-ul este slab si nu provoaca trend-ul descendent anterior, va ramane remain negativ. LOSO este negativ acum pentru majoritatea actiunilor componente ale sectorului financiar impreuna cu cele mai bune actiuni de vandut, BVB si BRK. SIF2 si SIF4 sunt noile actiuni pentru short. BVB si BRK raman actiunile short din topul clasificarii. BETFI este,de asemenea, negativ pe LOSO si Rieki.

ALPHA este un produs de strategie publicat ZILNIC, in limba romana si/sau in limba engleza. Raportul contine o strategie de tranzactionare in perechi doar long – doar short si o clasificare numerica bazata pe fractalii TIMPULUI. Semnalele sunt impartite in 3 perioade de timp diferite: sub minor (2-3 zile), minor (10-30 zile) si intermediar (peste 30 zile). Semnalele sunt ilustrate intr-un tabel si prin portofolii active. Alpha poate fi utilizat de catre manageri de fond pentru alocari relative, traderi pentru leverage si clienti VIP pentru tranzactii selective. Alpha face parte din sistemul analitic al triadele timpului dezvoltat de catre Orpheus Capitals.

Tranzactiile individuale sau strategiile in perechi nu sunt strategii lipsite de risc. Etapele portofoliilor de arbitraj al timpului au nevoie de managementul riscului inainte de orice implementare.

‘Cicluri de performanta’ este un termen introdus de Orpheus Capitals, fiind un alt nume pentru triadele timpului, arbitrajul timpului, fractalii timpului, dar exprimat in termeni de performanta relativa. Este un oscilator bounded care se misca intr-un interval de ex. de la 1 la 30. 1 este performanta relativa maxima, iar 30 este performanta minima. Perfomanta este ciclica. Un performer de top va subperforma in viitor si vice versa. Un performer relativ de top este cea mai proasta alegere valorica, iar un subperformer relativ de top este cea mai buna alegere valorica.




Perechea ineficienta

Two

O performanta divergenta care se repeta in cazul unei perechi de actiuni ar putea redefini alpha.

LNT.GRASIM.100

Research Affiliates LLC al lui Robert Arnott a primit o autorizatie pentru o metodologie de indexare care selecteaza si pondereaza actiunile folosind masuri fundamentale ale marimii unei companii, cum ar fi dividendele sau vanzarile. Indexarea fundamentala a devenit populara, cu 27 de milioane de dolari urmarind acesti indici. Acest numar reprezinta 3% din totalul investitiilor in S&P 500. Lasand la o parte faptul ca aceasta autorizatie ii ofera drepturi intelectuale lui Research Affiliates si genereaza un onorariu de licenta pentru companie, aceasta revolutie pune sub semnul intrebarii benchmarkul.

Am vorbit pe scurt despre indexarea fundamental in ultimele doua articole ale noastre. La modul cel mai simplu, Arnott si echipa lui de la Research Affiliates sugereaza ca investitia activa este un exercitiu zadarnic si investitia pasiva (indexarea) este mai buna daca este facuta folosind indexarea fundamentala. Cercetatorii au publicat multe lucrari stiintifice si o carte despre acest subiect. In aceasta carte Robert Arnott, Jason C. Hsu si John M. West detaliaza felul in care investitia pasiva a supraperformat impotriva a multor manageri de fonduri pe o perioada mai mare de timp. De exemplu, din 1983 fondul mutual bazat pe actiuni a subperformat impotriva fondului mutual bazat pe indicele S&P 500 cu mai mult de 200 de puncte.

Arnott face un caz impotriva managementului active, spunand ca “managerii activi nu pot sa fie inaintea indiciilor la modul colectiv, performanta relativa este un joc cu suma zero, orice castigator trebuie sa aiba un pagubas de partea cealalta a tranzactiei, iar cautarea alphei este un joc cu suma zero”. Autorii spun ca aceasta se intampla deoarece vanzarea celor mai profitabile investitii sta in opozitie cu natura umana, iar cumpararea subperformerilor sta impotriva instinctelor noastre naturale. Neglijarea acestui exercitiu simplu este sursa alphei negative, mai ales cand luam in calcul riscul si inversarea pietei.

Presupunerile indexarii fundamentale se bazeaza pe testarea istorica, care dovedeste ca alpha negativa vine intai din prea multa incredere in actiuni, apoi din ignorarea oportunitatilor de rebalansare (curajul de a iesi din castigatori) si in al treilea rand din goana dupa castigatori (portofoliile cu pondere de capitalizare). Aspectul al doilea si al treilea sunt similare, insa aspectul cu privire la prea multa incredere in actiuni poate fi revizuit.

Acest prim aspect sugereaza ca esuarea in a privi alte active pentru a diversifica va crea alpha negativa de-a lungul unei perioade mai mari de timp. Aceasta inseamna ca un investitor nu poate avea o strategie de investitie bazata numai pe actiuni pentru a genera profituri mai mari decat benchmarkul. Actiunile au o varietate larga de oferta. Exista actiuni bazate pe marfuri, active green etc. Daca luam in considerare ciclurile economice mari care ilustreaza mai multi ani de dobanzi mici sau mai multi ani de dobanzi mai mari, atunci sectorul sensibil fata de dobanzi se va abate de la sectoarele care nu sunt sensibile fata de dobanzi. Noi la Orpheus puteam ilustra mai multe exemple pentru a pune sub semnul intrebarii ideea ca un portofoliu din actiuni nu isi poate oferi o diversificare interna pentru a depasi benchmarkul. Vremurile sunt intotdeauna fara precedent si acceptarea faptului ca componentii unei clase de active decad impreuna si se ridica impreuna poate fi provocata daca ne uitam la performantele sectoarelor. Daca acesti componenti se ridica impreuna si decad impreuna, atunci performantele dintre sectoare nu se pot abate intr-o masura de 100% calculat anual. Avem un review semianual asupra pietelor indiene (India outlook H209) in care am ilustrat cazuri cu o divergenta de mai mult de 100% anual al performantelor dintre sectoare. BSE REAL a supraperformat impotriva lui BSE Sensex aducand un profit de 173% la nivel anual de la minimele din martie pana la 25 iulie. Precum anticipat, ciclul de performanta s-a inversat si BSE REAL a subperformat impotriva lui BSE Sensex aducand un profit de 27% la nivel anual din 24 iulie. Acest fapt ne aduce la punerea sub semnul intrebarii a intregii idei de premium al riscului. Intelegem intradevar ideea de premium al riscului ? Sau piata nu a stiut sa masoare alpha in primul rand ? Acum avem instrumente care ne ingaduie sa tranzactionam cu un leverage de -1 in cazul actiunilor. A zis cineva ca este greu de gasit o corelatie negativa ? Finantele moderne au o solutie.

Dintr-odata testarea istorica a lui Arnott asupra increderii in actiuni pare provocabila. Dupa aceasta divergent a performantelor dintre sectoare, daca putem sa evidentiam cazuri de perechi de actiuni construite din componente DOW 30 sau BSE 30 (India), componente care nu numai ca arata o divergenta de 100% in diferite perioade care se repeta, dar aduc si un profit mai mare decat ceea ce ar putea fi considerata o coincidenta de catre o minte conventionala, clauza increderii in actiuni este deschisa dezbaterii. Am ilustrat acest lucru in cazul Grasim si Larsen & Toubro, doua blue chipuri din universul actiunilor indiene in valoare de mai multe milioane de dolari. Ciclurile de performanta intre perechi pot izola divergente extreme intre actiuni din acelasi sector strans corelate si similare. In perioada 24 octombrie 08 – 24 martie 09 o strategie Long Grasim – Short L&T a adus un profit de 72%, in timp ce in perioada 25 Martie – 1 iulie 09 strategia Short Grasim – Long L&T a adus un profit de 100%. Aceasta ar putea pare o coincidenta ciudata, faptul ca daca cumparam o actiune si vindem o alta actiune din acelasi sector, pretul actiunii pe care o vindem scade, iar pretul actiunii pe care o cumparam creste. O divergenta similara poate fi aratata in cazurile Chevron – Exxon, Coca Cola – Kraft, GE – Caterpillar, Pfizer – JNJ si chiar intre indici. Cum puteam explica aceasta divergenta ? Cum ar explica si masura piata aceasta abilitate de a izola astfel de performante in mod regulat ?

Arnott, scoala finantelor comportamentale, Mandelbrot si multi altii nu accepta ciclicitatea performantelor ca fiind cuantificabila in diferitele cadre de timp. Ideea ca alpha sau performanta relative este un joc cu suma zero este o iluzie. Daca timpul este compus din fractali, atunci alpha este infinita si spre deosebire de crezul popular, lacomia si frica umana este finita. Ciclicitatea sta la baza indexarii fundamentale si a finantelor comportamentale. Doar pentru ca majoritatea nu gaseste alpha si doar Johan Paulson o intelege, nu inseamna ca indexarea pasiva este mai buna decat investirea activa. Investirea activa va esua daca nu intelegem ciclicitatea timpului, ciclicitatea performantelor. Managementul activ este aleatoriu si imprevizibil daca nu intelege ordinea ciclurilor de timp, al fractalilor de timp sau al ciclurilor de performanta.

Piata, activele, performanta au fost intotdeauna relative. Prin diversificare Arnott isi propune sa captureze performanta relativa dintre active, contrazicandu-se pe el insusi cand spune ca acest lucru nu este posibil in cazul actiunilor pure. Nu putem spune ca pietele sunt ineficiente pe de-o parte, iar pe de alta parte sa ii spunem cautatorului alphei ca traieste intr-un vis. Totul in piete este o pereche. Chiar daca ne uitam la actiuni, ele sunt o pereche cu valuta locala. Indexarea fundamental vs. investirea Mcap este o performanta relativa. Arnott spune ca riscul este simetric, de ce nu ciclic? Cartea aduce in discutie si faptul ca aproape toate strategiile de investitii au avut o anumita ciclicitate, cu perioade de performanta mai buna sau mai rea. Cine spune ca aceasta ciclicitate a performantei nu este cuantificabila ? O intrebare similara ii poate fi pusa lui Robert Shiller, Yale care ilustreaza un caz despre cum performerii cei mai rai (in termeni P/E) ajung sa fie performeri de top o decada mai tarziu.

Nu stiu din ce cauza doar testarea istorica l-a convins pe Arnott ca este mai bines a evite jocul performantei. Indicele fundamental are multe merite peste indexarea traditional, insa felul in care a fost pus impotriva tuturor investitiilor active este confruntabil la nivel academic. Ideea insasi ca goana dupa performanta se traduce in majorarea profitului fara a lua in seama alte costuri presupune ca aceste strategii de performanta sunt deja intelese si nu mai este nimic de inteles in legatura cu goana dupa performanta.

In concluzie, daca divergentele de performanta intre actiuni sunt cuantificabile si indexabile, indexarea fundamental este provocata nu numai in premisa ei de zadarnicie a investirii active, ci si in statutul ei de cea mai buna solutie de investire pasiva. Aceasta pare un obstacol monumental pentru o simpla pereche ineficienta de actiuni.

Citeste in limba engleza




Psihologia momentum-ului

Investirea cu ajutorul momentum-ului facuta de majoritatea investitorilor si managerilor de fonduri in ziua de azi este un factor de bunastare care aduce unui portofoliu mai multa paguba decat beneficii.

arnott

Conform finantelor comportamentale, investirea cu ajutorul momentum-ului sta la baza greselilor de investitie. Dar cum puteti stii daca sunteti un investitor al momentum-ului? La modul cel mai simplu, daca alegeti actiunile in functie de stiri, volum sau pret, sunteti un investitor al momentum-ului. Credinta dumneavoastra in miscatorii pietei si stiri va leaga de momentum. Care este partea buna a investirii in momentum ? Majoritatea este de partea dumneavoastra. Exista un anumit comfort al numerelor. Perioadele de momentum pot fi extinse si mari. A nu fi un investitor al momentum-ului poate fi dureros pentru ca sunt ratate unele miscari de pret substantiale. Investirea in momentum inseamna si o investire in crestere, castigatori, companii de success, actiuni care sunt deja identificate ca fiind performante. Tehnica este de a face ceea ce face majoritatea. Chiar daca vorbim de oscilatori tehnici care continua sa sugereze ca trendul este inca valabil sau indicatori fundamentali care ne spun ca castigurile vor continua sa fie mari, momentum-ul inseamna nevoia noastra de a specula avand siguranta ca nu suntem singuri. Aceasta tehnica inseamna si actiuni bune si actiuni rele. Finantele comportamentale au scris despre abilitatea investitorului de a atribui mai multa valoare acelei companii pe care piata o considera buna si de a respinge companiile pe care piata le considera rele.

Majoritatea investitorilor din ziua de azi sunt investitori ai momentum-ului, indiferent de modul de abordare pe care il folosesc in alegerea actiunilor sau sectorului (tehnic, fundamental sau cantitativ). Investitorii nu isi schimba stilul de investitie pentru ca cred in eficienta sau ineficienta pietei. De fapt, majoritatii investitorilor nu le pasa sau nici macar nu stiu de aceasta dezbatere. Ei sunt condusi de psihologia momentum-ului. Chiar si analistii si expertii sufera din cauza acestei psihologii. Dupa lectiile grele din 2000, Wall Street a inceput sa fie mai atent la prognozele analistilor impotriva momentum-ului pietei. Prognozele sunt inca putine. A fi impotriva momentum-ului pietei este o competenta grea, deoarece instrumentele de sincronizare cu piata sunt intr-un stagiu primar si foarte putini incearca sa faca acest lucru. Deoarece sunt putini la numar, sincronizatorii pietei sunt judecati dur. O prada care sta singura este mult mai probabil sa fie atacata de vanator, in numar mai mare probabilitatea de a fi ucis este mai mica.

Viata ar fi usoara daca un investitor ar merge cu autobuzul la zoo cu un grup de prieteni si s-ar intoarce singur sau ar merge altundeva de la zoo, lasandu-si prietenii in urma. Acest comportament individual ar putea sa ne lase cu putini prieteni in viata reala, insa din pacate suntem la fel si in piete asa cum suntem in viata reala. Foarte putini pot sa isi separe viata economica de cea sociala. Vom investi impreuna in imobiliare si vom pierde impreuna din aceasta investitie. Investirea cu ajutorul momentum-ului este genetica, ne nastem cu aceasta si ca sa o intelegem, intrebam sau sa o schimbam este un obstacol monumental. Uneori putem spune « Wow !! Am fost destept pentru ca am iesit din piata mai repede », insa pana nu ne lepadam de aceasta psihologie a momentum-ului si gandire sociala, suntem si vom fi investitori ai momentum-ului, iar norocul propriu nu ne va proteja tot timpul.

Unii investitori ar putea spune acum ca sunt legati de aceasta si de aceea cauta manageri de fonduri inteligenti. Cautarea performantei in managementul banilor este o extensie a investirii in momentum. Istoria pietei a dovedit ca managerii de fonduri nu au reusit sa intreaca benchmark-ul pe o perioada mai lunga de timp. Cu ce ramanem atunci ? Pana la urma piata este cel mai performant benchmark si toate eforturile sunt in zadar daca tot internetul si stirile si cercetarile ne aduc un castig sau o pierdere marginal mai mare sau mai mica decat piata, atunci de ce sa nu cumparam benchmark-ul pur si simplu?

Incerc sa va conving ca modul de abordare al investitiei unde sunteti manager de fonduri (sau alegeti unul) nu va intrece benchmarkul, aveti nevoie de o strategie noua si trebuie sa reganditi valoarea timpului dumneavoastra. Nu este usor pentru un manager de fonduri ca sa le zica acest lucru clientilor sai, insa acesta este purul adevar. Nu multi manageri va vor spune asta, mai degraba va vor arata performanta benchmarkului sau riscul portofoliului. Nu ii judecam pe managerii de fonduri pentru ca ii iubim, de aceea nu exista un alpha adevarat, doar beta. Daca credeti ca aceasta idee este prea rapida pentru mintea dumneavoastra, ar trebui sa cititi Indexarea Fundamentala al lui Robert Arnott. Arnott conduce Research Affiliates si a pus sub semnul intrebarii insasi crearea indicelui. Conform lui, felul in care construim aceste benchmarkuri este eronat si cazul indexarii este slab. Benjamin Graham (parintele analizei de actiuni) a propus cazul indexarii in timp ce selectam si adunam actiunile superioare. Daca zeii investirii fundamentale nu ne sfatuiesc sa selectam actiuni si ne imping spre investirea pasiva in indici, trebuie sa judecam unde ne aflam noi si managerii nostri de fonduri.

De fapt, telul meu nu este de a va intoarce impotriva urmarii trendului, sau sa va sfatuiesc sa nu fiti investitori ai momentum-ului, pentru ca fara aceasta psihologie a majoritatii nu am avea o piata reala. Foarte putina literatura de piata recunoaste acest rol economic. Investirea in momentum creaza ciclul economic. Cine nu e un investitor al momentum-ului? O persoana care nu pariaza pe trenduri, stiri si miscarea preturilor ci pe extremele de sentiment, puncte joase de intrare si valoare. Astfel sunt create ciclurile de crestere si valoare. Investitorul momentum-ului duce cresterea la o extrema care nu poate fi sustinuta cand ciclul se intoarce.

Conform unei lucrari despre crestere si cicluri scrisa de Arnott, piata a facut o treaba buna diferentiand cresterea de valoare, insa piata a discontat companiile valoroase prea mult si a platit un premium de 50% pentru companiile in crestere, relativ fata de valoarea companiei. Acest premium in pretul din piata este mult prea mare pentru a fi justificat de realitate. Arnott vorbeste despre un tipar separat al timpului sau perioadelor care incep cu o evaluare joasa (actiuni de crestere la un premium mic fata de valoare), urmata de o evaluare in rapida crestere. Pentru perioade de 20 sau mai multi ani, piata niciodata nu a esuat sa plateasca mai mult pentru succesele realizate pe termen lung ale companiilor in crestere. Valoarea a supraperformat cresterea in cei mai multi ani, in cele mai multe piete din lume. Am invatat ceva din aceasta experienta? Investitorii au platit mereu mai mult pentru actiunile premium decat pentru actiunile valoroase? Indexarea fundamentala a lui Arnott se suprapune cu finantele comportamentale, care vorbeste, de asemenea, despre cumpararea castigatorilor si vanzarea pagubasilor. Nu vorbesc ambele de ciclurile de performanta? Si cum este investitia incompleta si condusa de momentum fara intelegerea Ciclului (Timpului)?

Citeste in limba engleza




Ciclul erorii

500px-Train_wreck_at_Montparnasse_1895

Societatea este acum ocupata cu evidentierea erorilor si nu isi da seama ca acestea se repeta.

Toata lumea greseste. Este un proces de invatare. Unele erori sunt mici, altele mari si unele generationale. Dupa o generatie, incepe un ciclu nou de erori si invataminte, care este oarecum similar, insa nu la fel.

Indicele Dow si dupa

Charles Dow a facut indicele in 1884, iar in 1984 societatea a inceput sa tranzactioneze contracte futures pe acest indice. Putem vedea un ciclu de evolutie al instrumentelor lung de un secol. Instrumentele se lanseaza iar intelegerea ramane in urma in timp ce traderii si investitorii speculeaza, se adapteaza si isi asuma riscuri. Acest risc este cel care genereaza profituri si pierderi.

1929 s-a intamplat cu 45 de ani dupa ce a fost lansat indicele Dow. Interpretarea sociala a Marii Depresii fara nivelurile Dow pare un studiu de caz incomplet. 45-50 de ani au adus indicii in valul principal. Daca 1984 este considerat celalalt punct de reper al derivatelor, atunci imaginea completa ar putea fi vizibila in jurul anilor 2030. In anul 2010 suntem la jumatatea drumului, constienti marginal de ce pot face derivatele unui portofoliu si societatii.

In timp ce trecem la urmatorii 25 de ani pentru a ne completa intelegerea in legatura cu ceea ce am creat, pana in anul 1984 vom vedea o schimbare de paradigma. Suntem deja martorii unei schimbari in concentrarea intelectuala si academica. Nu este vorba de idealizarea ciclului de profit sau ciclului de creatie, ci mai mult de glorificarea erorilor. Desigur, totul este facut in mod elegant.

Critica academica poate fi aspra. Uneori ma simt norocos ca sunt un practicant si nu un academician, dar aceasta este o eschivare. Cititi finantele comportamentale si veti vedea practicanti crucificati (bine, aceasta este o expresie dura) pentru judecata lor.

Repetarea erorilor trecutului

Nu este doar o coincidenta toata aceasta dezbatere in legatura cu finantele comportamentale care arunca la gunoi 200 de ani de economie, cardasia eficienta-ineficienta si Mandelbrot, care a spus ca curba sub forma de clopot e un nonsens. Suntem martorii valului descendent al ciclului erorii.

Eroarea si riscul asociate cu instrumentele si creatiile trecutului sunt subiectul stirilor de azi. Asadar, daca comportamentalistii presupun ca ei sunt in posesia adevarului si au ajuns sa isi invinga lipsurile, ar trebui sa astepte sa vada cum lipsurile si erorile finantelor comportamentale sunt glorificate la 50 de ani dupa ce au fost aduse in discutie in 1972. Un alt aspect interesant este ca aceasta discutie despre erori este suprapusa, deoarece glorificarea are un element de zgomot sau « feedback loop » asa cum a spus Robert Shiller. Societatea este acum ocupata cu evidentierea erorilor si nu isi da seama ca acestea se repeta.

Condusa de capitalizarea pietei

Lumea investitiilor este bazata pe capitalizarea pietei (mcap). O crestere a valorii mcap inseamna o crestere a profiturilor. Benchmark-ul pe care il urmarim sau indicii care ne spun ca suntem relativ mai bogati sau mai saraci sunt orientati spre mcap.

Performanta fondurilor este comparata cu acelasi benchmark.

Mcap a fost slavit in prima parte a ciclului erorii, cand creatiile trecutului sunt glorificate. Acum, in a doua parte a ciclului, noi ca societate destramam aceeasi idee. Investitia mcap este legata in mod intrinsic de cumpararea la preturi mai mari si vanzarea la preturi mai joase. Daca ceea ce urca are o pondere mai mare in benchmark, atunci despre asta este vorba.

Pe de alta parte, pagubasul sau cel care subperformeaza pierde din capitalizare si primeste o pondere mai mica in indice sau benchmark. Daca ca societate investim mai mult in castigator in timp ce acesta supraperformeaza si urca si mai putin in pagubas in timp ce acesta subperformeaza si scade pentru mai mult de 100 de ani, atunci comportamentalistii au dreptate in legatura cu tendinta sociala de a impinge castigatorii mai sus si viceversa.

Finantele comportamentale se refera la acest lucru sub numele de putere de reprezentare si investirea prin momentum. Aceasta eroare sociala este motivul pentru care cunoastem Cumpararea-Mentinerea fara o Vanzare. Aceasta este eroarea din cauza careia intelegerea noastra despre risc si profit este minima. In loc sa reducem din castigatori in portofoliu, noi ii adaugam si eliminam pagubasii. Acesta este si motivul pentru care nu ne uitam la piete la minima din martie pentru a cumpara ci la maxima din octombrie.

Chiar daca erorile sunt glorificate si ocupa mai mult decat necesar, acesta este timpul pentru a celebra greselile. Orpheus a adus in discutie ideea ciclurilor de performanta in luna martie a acestui an intr-un articol publicat la Universitatea din Kyoto. Ciclul de performanta este o solutie sau o recompense pentru investitia momentum sau mcap. Chiar daca comportamentalistii (care sunt in acelasi domeniu) nu ar fi de acord. Acest acord ar trebui sa se rezolve in 2030 cand ciclul erorii va lua sfarsit.

Citeste in limba engleza




Head and Shoulder

Omniprezentul “Head and Shoulder” este un model al timpului.

leaf41

Viata inseamna sarbatoare, acesta fiind procesul de a arata aprecierea, recunoasterea si/sau amintirea, considerata un eveniment social. Sarbatorim diverse aspecte din viata noastra. Direct sau indirect serbarea presupune timp, timp care trece. Parerile conventionale nu ofera un aspect sau nu atribuie o forma timpului asemeni unei frumoase si colorate suprafete care poate fi motivul unei sarbatoriri. Poate parea ciudata o rugaciune langa o statuie frumoasa a timpului plasata in centru, delectata cu tobe si cantece. Noi facem asta in fiecare zi. Aceasta este realitatea. In fiecare clipa din viata noastra, fara sa ne dam seama apreciem si ne bucuram de frumusetea timpului.

“Head and Shoulder” este un model al timpului. Este cea mai frumoasa parte din corpul uman (cap si umeri). Natura este plina de modele “head and shoulder”; tehnicienii pietei nu discuta despre asta, dar cel mai intalnit model de pe piata este formatiunea “head and shoulder”. Fiecare formatiune naturala pe care care o vom vedea sau o vom studia in viata noastra este legata de formatiunea de timp “head and shoulder”. Romania are cea mai mare populatie de ursi. A vana ursi e legal, iar capetele si umerii (head and shoulder) impaiati, carpetele si peretarele din familii intregi de ursi reprezinta o distractie de elita. Exista un dans al ursilor care se face la inceputul iernii cand tinerii imbraca aceleasi “capete si umeri” (head and shoulder), bat tobele si sufla in fluiere.

Ce este formatiunea aceasta? In primul rand: “Head and Shoulder” cuprinde trei varfuri, unul centrat mai mare si alte doua mai mici langa el. Formatiunea “Head and shoulder” este o triada de timp “i.e.” trei varfuri triunghiulare. V-ati gandit vreodata de ce o zi de tranzactionare cuprinde patru preturi: pretul de deschidere, maximul, minimul si pretul de inchidere? Le luam ca atare. Ok! Pare logic sa avem preturile “O-H-L-C”, dar partea interesanta este cum aceasta clasificare imparte sesiunea de tranzactionare in trei parti. Exista o parte ce cuprinde pretul de deschidere si maximul, maximul si minimul, minimul si pretul de inchidere. Cele trei triunghiuri ale formatiunii “Head and Shoulder” sunt acolo. Literatura pietei este plina de idei preluate din anatomia umana. Nu gasim din intamplare formatiuni similare pe piete, cu cele din anatomia umana. La fel ca in corpul uman, pe piete gasim formatiunea “Head and shoulder” deoarece timpul influenteaza anatomia la fel cum transforma preturile.

ohlc-bar

Natura, spre deosebire de alte piete nu se misca doar in primul cadran Cartezian cu valori positive pe axele x si y. Natura se misca in toate dimensiunile, in spatiul liber. Fabian Helge von Koch (1870 – 1924) a fost un matematician suedez care a dat numele faimosului fractal, cunoscut sub numele: “fulgul de zapada” Koch, fiind printre primele curbe fractale descrise. “Fulgul de zapada Koch” (sau “steaua Koch”) este o curba matematica si una dintre primele curbe fractale descrise. Aceasta are la baza curba Koch, care a aparut in 1904 intr-o lucrare intitulata “On a continuous curve without tangents, constructible from elementary geometry”. Curba Koch incepe cu un triunghi, iar in a doua iteratie imparte fiecare parte a triunghiului intr-o formatiune “Head and Shoulder”. Aceasta se repeta si creeaza curba Koch. Curba Koch este un “Head and Shoulder” marit care bombardeaza campul vizual asemeni unui spatiu stelar.

Von_Koch_curve

Thomas Bulkowski a scris cartea “Encyclopedia of Chart Patterns”. In carte sunt explicate si clasificate mai multe formatiuni de trend, structura acestora si probabilitatea succesului si esecului. Autorul spune: “ Dintre toate formatiunile din aceasta carte, “head and shoulder” este probabil cea mai des intalnita. Aceasta astupa din increderea, performanta si simpla identificare”. Este o carte foarte populara printre tehnicieni, regasita in mai multe jurnale de cercetare si chiar si in MTA (Market Technicians Association), tehnic vorbind, si in articole de asemenea. Chiar si un grup de tehnicieni poate sa conteste faptul ca nu pietele sunt compuse din fractali ci formatiunile individuale, scoala fractala a gandirii fiind de o importanta academica mai mult stiintifica. Deci, daca ne asumam faptul ca pietele sunt compuse din fractali, atunci toate clasificarile lui Bulkowski pot fi explicate printr-o singura formatiune “head and shoulder”. “Head and Shoulder” reprezinta blocul construit pentru toate varfurile “de diamant” (diamond tops), varfurile duble (double tops), varfurile triple (triple tops) etc.

Formatiunea “head and shoulder” poate sa rescrie Teoria lui Dow si chiar sa explice Teoria lui Elliot. Tehnicienii care folosesc Teoria lui Elliot sunt cunoscuti prin faptul ca citeaza existenta catorva reguli de urmat pe piata, cea mai importanta EWT (Elliott Wave Theory) functioneaza respectand indicatiile. Singurele doua reguli in larga sustinere a Teoriei lui Elliot sunt: valul al treilea nu este niciodata cel mai scurt dintre cele trei valuri impulsive: 1, 3 si 5. Ceea ce Elliot a spus, fara sa isi dea seama, este aceea ca cele trei valuri in sus pe o structura de piata cu cinci valuri are un “cap”, punand simplu partea din mijloc a fractalului pietei, care este mai mare decat celelalte doua. Cel de-al treilea val nu este cel mai scurt datorita formatiunii “Head and Shoulder”. Formatiunea de timp domina fractalul lui Elliot. Exista inca o regula a lui Elliot: valul doi nu poate sa realizeze un nou minim (sub minimul valului 1). Formatiunea de trend “head and Shoulder” de asemenea realizeaza minime mai inalte, nu mai joase. Un stadiu de timp mai larg ofera minime mai semnificative decat omologul sau intr-un stadiu mai ingust de timp.

KOCH.CURVE.HNS.PNG

Bulkowski vorbeste despre esecul “head and shoulder”. Constance Brown vorbeste despre acelasi lucru “esecul indicatorului este o realitate”. Chiar daca am ajunge la sursa vietii si a formatiunilor pietei si am incepe sa studiem formatiunile de timp, tot ne vom confrunta si cu esecul, la fel cum natura fractaliilor este fara sfarsit. Fractalii de timp nu pot fi niciodata intelesi dupa un anumit timp. Aceasta suprapunere fara sfarsit si mixare a modelului “head and shoulder” in natura si piete in toate stadiile, creeaza o frumusete a naturii. Uita-te in jurul tau in natura si vei vedea mediul tau plin de curbe care reflecta dinamica formatiunii timpului “head and shoulder”.

“Head and shoulder” al timpului conduce la pricipiul 80-20. Vom vorbi despre aceasta pe viitor: de ce este “capul” mai mare decat “umerii”. Un prieten si-a exprimat surprinderea despre functionarea ciclurilor de performanta si a spus ca Dumnezeu trebuie sa fie matematician. “Head and Shoulder” al timpului creeaza fractalii, iar fara fractali nu ar mai exista viata si nevoia de matematica. Dumnezeu a creat doar timpul si “a intins coarda”, restul a venit de la sine.

Citeste in limba engleza

Tradus de Cristina Crisan




RATE OF CHANGE

ROC

Rate of change este cea mai simpla metoda prin care se poate intelege timpul.

Speculatiile pe piata de capital privesc schimbarea pretului. O schimbare a pretului poate mari sau micsora profitul. Cum masuram aceasta schimbare? Daca Sensex a crescut de la 14.000 la 15.000, se poate spune ori ca a crescut 1.000 de punce, ori ca a crescut cu 7 procente. Luand in considerare cresterea cu 1.000 puncte (o masura absoluta), aceasta este simpla si directa. Pentru a interpreta figura, trebuie comparata cu o alta figura, cum ar fi nivelul de pornire. O crestere de 1.000 de puncte a unui indice aflat la valoarea de 2.000, este mult mai dramatica decat o crestere de 1.000 de puncte a unui indice care a pornit de la valoarea de 14.000. Modificarea procentului (o masura relativa) este usor de interpretat. Acesta indica marimea unei schimbari cand nivelul de pornire este 100. Astfel, procentele ofera o buna masuratoare pentru interpretarea schimbarilor.

Aceasta este o perspectiva similara folosita de tehnicieni in studiul datelor pe termen lung. O scara aritmetica pentru istoricul multi-anual a unei actiuni (care a facut parte dintr-o piata bull, arata ca o racheta propulsata) poate fi mai greu de analizat in comparatie cu o scara logaritmica, ce ilustreaza modificari procentuale similare. Majoritatea oscilatorilor construiti pornind de la un pret, arata intr-un fel sau altul aceasta schimbare de pret. Cel mai simplu oscilator este Rate of Change. Prescurtat ROC, indicatorul este un oscilator de moment foarte simplu si totodata eficient, care masoara modificarea procentuala a pretului de la o perioada la alta. Calculul ROC compara pretul curent cu un pret anterior.

Concept si Aplicabilitate

Conceptul este de asemenea foarte des folosit si pentru alte serii de timp. Calculul diferential reprezinta studiul pantei (sau derivata) unei functii ori rata de schimb a unei functii. Rata de schimb a unei functii (numita derivata) este un concept foarte util in economie. De exemplu, o functie de cost ne arata costul total, asociat fiecarui nivel cantitativ a productiei unei firme. Rata de schimb a functiei de cost este denumita costul marginal al firmei si ne arata care sunt costurile firmei pentru producerea unei unitati aditionale. Similar, functia veniturilor unei firme ne arata venturile totale generate de vanzari pentru fiecare nivel cantitativ si rata de schimb a functiei veniturilor, venitul marginal ne arata cat de multe venituri in plus sunt generate de vanzarile aditionale. In cazul in care costul pentru producerea unei unitati aditionale este mai mic decat veniturile aditionale generate de acea unitate, atunci firma poate dobandi profit mai mare producand si vanzand acea unitate suplimentara. Cu alte cuvinte, daca rata de schimb a functiei de cost este mai mica decat decat rata de schimb a functiei de venit, atunci o firma a carei obiectiv principal este profitul ar trebui sa produca si sa vanda mai mult din acel bun.

Piete, rate ale dobanzii si preturi

In cartea Stock Market Cycles: A Practical Explanation, Steven E Bolton explica diverse stadii ale ciclurilor pietei de capital folosind forta castigurilor si rata dobanzii. Castigurile asteptate, in medie, fluctueaza odata cu ciclul economic creand modele ciclice. In primul stadiu, preturile actiunilor generale ating minimele putin inaintea adancirii in activitatea economica, atunci cand rata de schimb a castigurilor asteptate egaleaza rata de schimb a ratelor dobanzii. In stadiul al doilea, cresterea preturilor actiunilor generale continua atata timp cat rata de crestere a castigurilor asteptate depaseste rata de crestere a ratelor dobanzii. Stadiul al treilea este identificat atunci cand incepe scaderea actiunilor generale, cand rata de crestere a castigurilor asteptate este mai mica decat rata de crestere a ratelor dobanzii. In stadiul final, castigurile asteptate continua sa scada, dar intr-un ritm mai lent. Acea rata de descrestere pentru castigurile asteptate este mai mare decat rata de descrestere a ratelor dobanzii.

Preturile actiunilor generale continua sa scada, dar nu atat de repede. Minimul preturilor actiunilor generale este atins atunci cand ratele de descrestere a castigurilor asteptate si ratele dobanzii sunt egale. Ciclul preturilor actiunilor generale reintra in faza crescatoare cand rata de descrestere a castigurilor asteptate este mai mica decat rata de descrestere a ratelor dobanzii.

Cartea ilustreaza rata de schimb pentru a explica castigurile stabile asteptate ale utilitatilor electrice traditionale si modul in care pretul actiunilor generale este sensibil la rata de schimb a ratelor dobanzii. Actiunile generale cu castiguri asteptate stabile, cum ar fi utilitatile electrice traditionale, se comporta mai mult ca obligatiuni decat ca actiuni deoarece rata de schimb a castigurilor asteptate este mai mica decat rata de schimb a ratei dobanzii.

Autorul explica destul de bine ciclurile pietei de actiuni folosind dinamismul dintre parametrii economici. Totusi, autorul nu se intreaba nici macar o data de ce rata de schimb ilustreaza atat de bine ciclicitatea pietei. Exista o multime de brokeri care folosesc oscilatorii conventionali cumparand la nivel de supravanzare si vanzand la nivel de supracumparare fara sa crediteze ideea de baza a ciclicitatii. Modelele ROC reprezinta ciclicitatea timpului simplificata.

Rate of Change si indici

Pentru a demonstra simplitatea putem considera Sensex si putem incepe sa clasificam rezultatele ROC de perioada 14, care au ROC-ul peste zero ca si cumparare si ROC-ul sub zero ca si vanzare. Datele lunare ROC au dat un semnal de cumparare in 31 mai si un semnal de vanzare in 3 septembrie 2008. Semnalul a cuprins o parte vasta de piata bull (in crestere) cu reveniri la 358 procente. Am coborat cu un cadru de timp la perioada saptamanala a ROC-ului. Semnalul de cumparare a venit in 29 martie 2009, iar semnalul de vanzare inca nu a aparut. Semnalul a surprins cele mai multe dintre cresterile de la minimul din martie si este inca un semnal de cumparare peste 56 procente castiguri inregistrate. Putem sa trecem la ROC-ul zilnic si tot asa pana la cel de 1 minut. Acest ciclu ROC l-am prezentat in “A Dow theory” care a fost publicat aici in 27 martie 2009, unde am explicat cum pana si Dow Jones industrials are un timp mediu fixat ciclic istoric. De asemenea am vorbit despre miscarea multi-lunara din 2009 care s-a realizat.

ROC si ciclicitatea

Deci daca este asa usor, atunci de ce nu folosim ROC-ul mai mult? Exista cateva motive. Primul: ca la orice, cautam egalitatea in minimele ROC-ului, in timp ce ROC-ul ca si expresie a timpului este mai mult proportionala decat egala. Al doilea: majoritatea nu fac legatura dintre actiunea laterala si ciclul de scadere in timp. De aceea pana nu avem o prabusire care spala milioane de dolari nu intelegem sau nu ne referim la ciclicitate. Martin Pring a definit retragerea timpului ca echivalent a retragerii preturilor. De aceea daca o piata bear (in scadere) care nu arata miscari reale de scadere a pretului dar pare a fi o actiune laterala a acestuia, poate fi catalogata in timp ca piata bear. Pring a incercat sa impace ciclicitatea folosind 3 cadre de timp ROC impreuna si inca un indicator denumit KST (Know Sure Thing). Indicatorul KST este ideea fractaliilor de timp pe trei grade. Unul se poate extinde la fel pe toate cadrele de timp si ajungem din nou la aceeasi idee, ideea ciclicitatii ce exista la toate gradele si pe toate cadrele de timp. ROC este cel mai simplu instrument de perceptie a fractaliilor de timp. Ciclul larg al ROC-ului lunar cuprinde cicluri ROC saptamanale, care la randul lor cuprind cicluri ROC zilnice, o solutie fractala clasica.

Insa problemele apar la capacitatea de a sincroniza diferite cadre de timp si de a le intelege impreuna, nu doar individual. In urmatorul articol vom explica modul in care ROC poate crea triade de timp. Pana atunci incercati ROC-ul azi si faceti primii pasi in ciclicitatea timpului.

Tradus de Cristina Crisan

Citeste in limba engleza




Ciclul de 80-20

80-201

80/20 este un termen folosit la nivel global si un alt nume pentru principiul lui Pareto. Chiar daca initial a fost folosit pentru a ilustra alocatia averilor, 80/20 s-a dovedit a fi o lege verificata (power law).

Autorul cartii Principiul 80/20, Richard Koch explica o scurta istorie a acestui principiu, felul in care ideea lui Vilfredo Pareto (parintele microeconomiei) a devenit cunoscuta cand Joseph Moses Juran, un guru al miscarii de calitate al secolului douazeci, a renumit-o “Regula celor putini si vitali”. In cartea lui din 1951, intitulata “Ghidul controlului calitatii”, care a devenit o influenta puternica in Japonia si apoi in vest, Juran a separat “cei putini si vitali” de cei “multi si triviali”, aratand cum problemele calitatii ar putea fi eliminate in cea mai mare parte concentrandu-ne asupra cazurilor putine si vitale ale acestor probleme. Multumita acestei noi atentii data controlului calitatii, in anii 1957-1989 Japonia s-a dezvoltat mai repede decat orice alta economie industriala.

20% din input-uri genereaza 80% din output-uri. 20% din cauze creeaza 80% din consecinte. Efortul si rasplata nu sunt corelate in mod liniar. De aceea 20% din efort ofera 80% din rezultate. Va suna familiar? 80% din capitalizarea actiunilor pe piata si volumul de tranzactionare rezulta din 20% din actiuni. Acesta a fost motivul pentru care au fost creati indicii. Nu avea niciun rost sa ne concentram asupra tuturor actiunilor daca doar cateva dintre acestea conduceau piata. 20% din timp emotia (euforia sau frica) atinge 80% din maxime. 80% din totalul averilor este detinut de 20% din oameni. 20% din clientii unei companii genereaza 80% din profit. Doar o parte din portofoliul dumneavoastra va genera adevarate castiguri. Doar cativa nori vor crea ploaie. Cateva legume sunt cele mai nutritive. Avem acum gandire de 80/20, system de incadrare de 80/20, 80/20 initiativa etc.

Aceasta ar trebui sa aiba lectii pentru fiecare analist. 20% din indicatorii dumneavoastra pot da 80% din prognoza. Analiza totala nu e neaparat mai buna. Dar traderii? 80% din profitul de tranzactionare vine din 20% din tranzactii. 80% din timpul de tranzactionare este doar suma greselilor si muncii grele, iar 20% este adevaratul castig. Strategiile au aceleasi caracteristici. 80% din strategii sunt acelasi vin vechi in sticle noi si zgomot. Doar 20% sunt adevaratele idei. Stirile sunt, de asemenea, proportionate in acest mod. 20% din stiri conteaza, 80% este zgomot sau 20% este calitate iar restul este cantitate.

In cealalta carte a sa, intitulata “Individul 80/20”, Koch vorbeste despre indivizii 80/20 care cauzeaza revolutia care creaza noua economie si ingroapa vechiul capitalism. Un sistem corporativ care inca roieste in jurul hierarhiei de management in locul individului si o bursa de valori care recompenseaza investitorii pasivi este slaba si de prisos. Conform autorului, in urmatoarele doua decade economia ar putea sa inceteze sa urmeze vechiul tipar al capitalismului managerial si corporatiile ar putea roi in jurul indiviziilor cheie. Cand acest lucru se va intampla, economia se va schimba in mod abrupt si radical. Vom fi martori la un transfer urias de avere spre indivizii 80/20 dinspre institutii si cei care economisesc (sau investesc in pietele de capital, un cont de economii sau alte institutii financiare). Koch numeste acest proces transferul de la capitalism la individualism.

Suntem de acord cu o parte a argumentelor autorului si preferam sa lucram ca parteneri la Orpheus si nu ca angajatori si angajati. Totusi, o parte a dezbaterii lui Koch este slaba. El presupune multe aspecte si nici macar nu aminteste de ciclicitate. Drumul nu duce de la capitalism la individualism. Acestea doua sunt deja coexistente ca doua parti polare ale aceluiasi ciclu. Individualismul este o extrema a sistemului.

Individul creativ 80/20 al lui Koch este la fel de ineficient ca restul daca nu intelege ciclicitatea. Marile idei au nevoie de sincronizare cu un ciclu economic. O persoana poate avea idei briliante, cu o generatie inaintea timpului sau. Ideile sunt incubate si sunt acceptate in timp si, ca orice altceva, au nevoie de o piata. O idee fara o piata care sa o valorifice nu valoreaza nimic. Open source este o idee viabila din punct de vedere comercial. Red Hat face parte din S&P500. Koch presupune ca pietele ar putea disparea din cauza indiviziilor 80/20. Indivizii creeaza institutii si este greu sa ii privim separat de acestea. Autorul presupune, de asemenea, ca indivizii 80/20 au o lista completa de caracteristici. Acestia sunt indivizi inteligenti care nu au lipsuri emotionale sau elementul lacomiei. Aspectul indiviziilor 80/20, al companiilor inteligente care isi rascumpara actiunile si se privatizeaza a fost mereu o oportunitatea foarte exploatata. Ce se va intampla daca banii gheata vor deveni regi si piata de capital va deveni nesemnificativa? Aici autorul nu realizeaza ca piata de capital se misca de la banii gheata la cealalta extrema in mod ciclic. Indivizii 80/20 care se privatizeaza nu pot ignora vizibilitatea data de piata de capital, informatiile pe care aceasta le ilustreaza in pret. Indivizii 80/20 ai lui Koch nu sunt in concordanta cu ciclurile de timp. Ei se concentreaza pe crestere si nu inteleg faptul ca valoarea si cresterea se misca ciclic.

Cartile de dezvoltare a personalitatii sunt mai usor de scris. Invatarea oamenilor cum sa citeasca si sa interpreteze ciclurile de timp sau ale economiei este mai grea. Intrebarea la care Koch nu ne da un raspuns este cum sa ii invatam pe indivizii 80/20 sa se sincronizeze cu 20% din timpul potrivit? De ce exista acest 80/20 in primul rand? Este acest 80/20 un numar dinamic sau static? Se schimba si scade acest 80% si se schimba si creste acel 20%? Analiza sentimentului pietei de capital a ilustrat felul in care psihologia de piata se muta de la 80% din tauri la 20% din tauri. Sentimentul capitalismului ca si starea de spirit al unui individ este ciclic. Performantele perechilor ne dovedesc ca un supraperformant in 80% dintre cazuri poate fi si subperformant.

80/20 este frumos pentru ca este un raport peste egalitate. Proportia este cea care creeaza natura. Imaginati-va o structura de trei cu ramuri perfect egale. Sau ganditi-va cum ar arata un om cu membre perfecte. Ar fi interesant? Fractalii sunt 80/20 si astfel ciclici. Suntem atat de legati de timp si de ciclicitatea acestuia incat nu putem scapa de el. Intr-un articol recent din Scientific American “Oamenii se plimba in cicluri?”, cercetatorul a dovedit ca chiar daca mersul intr-o linie dreapta pare un lucru simplu de facut, in realitate este de fapt foarte complicat. Rezultatele sugereaza ca fara indicii vizuale sau auditive, oamenii ar ajunge doar la 100 de metri de la punctul de la care au pornit, indiferent de timpul pe care il au la dispozitie. Uimitor, nu credeti? Cautati articolul si vizionati videoclipul, veti fi surprinsi sa aflati cat de dezorientati suntem. Individualismul 80/20 nu e distractiv daca nu stim ca fractalii si ciclurile de timp sunt motivul pentru care disproportionalitatea 80/20 exista. Chiar si un geniu poate invata multe de la pietele de capital. Primul lucru pe care il va pierde este iluzia geniului lui, in momentul in care ciclul se intoarce.

Citeste in limba engleza




Arbitrajul timpului

STAT.ARB

Imi amintesc ca l-am cunoscut pe Ajay Shah, profesor si columnist in 2000, la inceputul muncii mele de analist de derivative in Mumbai. El vorbea despre cum speculantii – arbitrajorii si hedgerii deopotriva creaza magie in piata derivatelor. A fost intradevar magie, deoarece am evoluat mult de la inceputurile umile ale acestei piete cand nimeni nu credea in potentialul ei si badla era considerata adevarata. Nu am prea realizat atunci ca in mai putin de 10 ani vom ilustra lipsurile in rata hedge-ului si in intelegerea noastra a activitatii de arbitraj si hedging. Raportul comisiei L C Gupta a studiat amanuntit acest detaliu, ilustrandu-l in evolutia si scopul economic al derivatelor.

Cititorii care ar fi citit viziunea noastra semianuala pentru India (28 iulie) ar fi vazut cat de iluzionar este procesul de hedging. Daca din 24 de tranzactii de perechi am fi putut avea un profit anual de 32%, cu o maxima de 173% (Sensex – Real) si doar 6 din 24 de perechi cu profituri anuale sub 5%, atunci inseamna ca exista un aspect al hedgingului sau al profitului perechilor despre care nu stim. Unii ar putea spune, de asemenea, “Dar BETA?” (coeficientul de sensibilitate al activelor). Comparam aici indicii de sector si daca considerati ca argumentul beta poate nega aceste rezultate, pare totusi o sarcina grea. Putem demonstra nu numai profiturile dintre activele corelate si care au coeficienti beta similari, ci si intre o activa si contractual futures care ii corespunde (Long Nifty – Short Nifty Futures). Partea cea mai buna este ca totul este foarte simplu.

Ce s-a intamplat de fapt? A esuat raportul de hedge? Cum a putut o idee conventionala sa produca bani sau sa ii piarda? Daca ati fi fost in poziti Long Sensex si Short BSE Real, ati fi pierdut 173% anual. Ideea nu este doar lipsa de instrumente pentru tranzactionare. India nu are contracte futures si options de sector foarte tranzactionate, deoarece jucatorii din piata se concentreaza mai mult pe contractele futures pe actiuni si nu pe intelegerea sau tranzactionarea expunerii de sector.
Este corect sa spunem ca fondurile de investitii au facut tot posibilul cu exceptia hedgingului, de aceea au esuat? Ne-am imaginat vreodata ca ar putea exista lipsuri in teoria hedgingului si de aceea exista aceste prabusiri? Ideea ca functioneaza pe termen lung ar putea fi, de asemenea, o iluzie, deoarece exista costuri si hedgingul este o activitate de minimalizare a pierderilor si nu a eliminarii acestora, motivul pentru care nu exista foarte multe companii care ofera solutii de hedging. A avut de suferit hedgingul din cauza costurilor exorbitante?

Filozofia arbitrajului

Intelegerea hedgingului are legatura cu felul in care intelegem procesul de hedge. Teoria evaluarii prin arbitraj (APT – Arbitrage Pricing Theory) este o teorie generala a evaluarii activelor care a ajuns sa aiba o influenta mare in evaluarea actiunilor. APT spune ca profitul presupus al activelor financiare poate fi modelat folosind un factor de sensibilitate si anume coeficientul beta. Rata de profit derivate va fi apoi folosita pentru evaluarea activelor. Daca pretul deviaza, arbitrajul il va readuce in linie. Arbitrajul este practica de a profita de stadiul in care exista un dezechilibru dintre doua sau mai multe piete si astfel obtinand un profit fara risc. Teoria a fost initiata de economistul Stephen Ross in 1976.

Aceasta filozofie a “aducerii inapoi in linie” sta la inima esuarii hedgingului. Aceasta ar putea fi si motivul pentru care noi ca societate ne indreptam tot mai mult de intelegerea riscului in loc sa ne apropiem.

Istoria arbitrajului statistic

Putem sa intelegem cat de departe suntem de intelegerea ciclicitatii, a timpului si a fractalilor si cat de slab le implementam in strategiile noastre prin studierea istoriei arbitrajului statistic. Arbitrajul statistic (sau stat. arb) a inceput in anul 1985, la o decada dupa APT. S-a nascut inversarea spre medie. In cartea sa recenta intitulata Arbitrajul statistic, Andrew Pole studiaza amanuntit ceea ce se numeste stat arb. Tranzactionarea perechilor a fost o idee simpla de a tranzactiona preturi istorice similare. Strategia este bazata pe inversare care apare peste tot si oriunde. Acesta a fost un semn de o natura fractala, insa autorul de abia mentioneaza acest termen (de trei ori) in munca sa de 257 pagini.

In ciuda lipsei de fractali detaliati, distributia normala necesara pentru inversarea preturilor este data la o parte si considerata o premisa eronata. Analizatorii fractalilor procedeaza in acelasi mod iar cozile ingreunate si power law sunt explicatia matematica a fractalilor. Autorul explica in cateva capitole ale cartii motivele pentru care stat. arb. a fost asediat de probleme incepand cu anul 2000 si felul in care aceasta srategie a aratat un potential economic scazut. El aduce in discutie idei precum algoritmi avansati, volatilitate, neclaritatea practicantilor si lipsa de cunoastere din partea investitorilor.

Autorul isi pune multe intrebari relevante, ca de exemplu cum identificam daca un pret este departe de medie si masura acestei deviatii. Cat timp este necesar pentru reintoarcerea la medie? Sunt aceste cozi ingreunate motivul pentru care avem calcule gresite frecvent si subestimam riscul? De ce teoriile de probabilitate simple nu pot garanta inversarea care este la randul ei pusa sub semnul intrebarii de catre cozile ingreunate? De ce trebuie sa invatam mereu din intamplarile previzibile, chiar daca par ciudate la prima vedere? De ce ar trebui sa cumparam cand piata este slaba si sa vindem cand piata este in putere? De ce tiparele in pretul actiunilor apar cel putin cu doua frecvente mai sus in cadrele de timp? De ce esuarea LTCM ar fi putut fi explicata cu tiparele cu frecvente de timp mai mari? De ce Gauss nu este zeul inversarii?

Insa cartea esuaza in a admite ciclicitatea timpului si isi construieste cazul in jurul inversarii. Undeva gandirea simplista preia gandirea simpla. De exemplu cum sa judecam daca un spread va fi mai mare sau mai mic maine. Daca este mai mare, atunci media de azi va fi mai mica maine. Pole priveste aceasta revenire la medie ca pe ceva mai magic decat natura fractala a pietelor. El mentioneaza ca revenirea la medie include dinamica temporala si analiza frecventei de timp, ca aspectele temporale sunt sursa profiturilor, ca tranzactiile intr-un anumit moment sunt media cu care aceasta oportunitate este exploatata, insa ciclicitatea timpului nu este mentionata deloc in carte. Nu este prima oara cand aceasta idee ne-a scapat.

Omiterea ideii

Ideea data la o parte de Pole, si anume faptul ca teoriile de probabilitate simple nu pot garanta inversarea este in mod ciudat aceeasi idee explorata de alti specialisti in domeniu. Larry Connors de la cercetarile de piata pentru probabilitatile statistice care ajuta la marirea profiturilor cand preturile se intorc la medie: “Cu cat preturile deviaza mai mult de la medie intr-un termen scurt, cu atat mai repede sar inapoi”, a fost citat Connors in Bloomberg Markets. Connors si Ceaser Alvarez sunt fosti ingineri de la Microsoft care au lucrat in cadrul echipei de dezvoltare al programul Excel. Ei cauta sa identifice tipare de pret tranzactionabile bazate pe probabilitati statistice. Duo-ul lucreaza cu o baza de date de 8.5 milioane de tranzactii.

Macro-pietele lui Robert Shiller nu sunt lipsite nici ele de reintoarcerea la medie. In cartea sa din 1993 intitulata Macropiete: Crearea institutiilor pentru gestionarea celor mai mari riscuri ale societatii, autorul vorbeste despre riscul lasat liber si nevoia de o solutie de management al riscului. Pentru a acoperi riscul in cazul titeiului, Macropietele au introdus o metoda noua de a include titeiul in portofolii, denumite Macroshare $ 100 Oil UP si Macroshare $ 100 Oil DOWN. Conform unui raport de piata publicat de Bloomberg, “partile au o intelegere de distributie a venitului conform careia activele se vor muta de la un portofoliu la altul in functie de nivelul benchmark-ului.”

In functie de cum se misca pretul titeiului peste sau sub 100, fondurile vor curge de la un portofoliu la celalalt. Acesta este presupus a fi un mecanism de hedging care ajuta oamenii. Chiar daca o denumim o solutie inovativa, aceasta ramane doar o incercare de a gestiona riscul. Tranzactionarea perechilor bazata pe inversare este departe de a fi perfecta si este predispusa esecului. Ideea de a intelege pietele este mai grea decat ideea de a intelege ciclicitatea pietelor. De aceea a-i invata pe jucatorii din piata despre ciclicitatea prin crearea a mai multor oferte de perechi este doar un adaos la piata deja suprasaturata. Piata deja incearca sa ia o pauza de dezintoxicare de la produsele structurate.

Ideea finantelor comportamentale de pagubasi versus castigatori are mai mult merit deoarece ilustreaza ciclicitatea. Singura parte nefericita este ca comportamentalistii nu recunosc faptul ca vanzarea castigatorilor si cumpararea pagubasilor este ideea central a ciclurilor de performanta.

Concluzie

Hedgingul nu este numai imperfect, ci si ineficient si costisitor. Arbitrajul statistic este un eufemism pentru arbitrajul Timpului, ciclurile de performanta si atata timp cat nu ne concentram atentia pe timp, incercarea noastra de a intelege riscul va esua. Vom gasi ceva sau pe cineva pe care sa dam vina. Asa cum spune si Paul Samuelson, “Ingineria financiara este ca stiinta care ajuta omenirea sa creeze bomba atomica”. Vom venera Beta si pe urma o vom considera moarta, o vom reinvia mai tarziu drept Jenson Beta, insa vom evita prin intuitie ciclurile de timp.

Citeste in limba engleza




Timpul mistic

Sermon_in_the_Deer_Park_depicted_at_Wat_Chedi_Liem-KayEss-1

Timpul, la fel ca multe alte aspecte, ar putea fi etichetat drept mistic, insa realitatea este diferita.

Dupa o pauza de 15 ani, am reinceput sa practice Yoga in urma cu cateva luni datorita unui prieten. Am adoptat, de asemenea Bhagwad Gita si am adaugat-o la sesiunile prelungite de sambata. Acesta ar putea fi considerat un exercitiu mistic care contopeste spiritualismul, supranaturalul si magia.

Misticismul se ocupa de mistere si lucrurile neexplicate. Denumit uneori si “religia misterelor”, misticismul este cautarea unei realitati ultime sau al unui adevar spiritual. Timpul la modul general si puterea de a invinge timpul (prognoza) la modul particular au fost mereu un subiect major al misticismului. Toate culturile au avut oracole, druizi, samani, vrajitori, profeti, prezicatori sau alte personaje despre care se credea ca puteau vedea viitorul si puteau intra in contact cu lumea spirituala (sau preturile actiunilor acum).

Economistii ar putea numi acesta sectorul neorganizat al serviciilor de prognoza. Poate ca uram sa vorbim despre asta sau evitam sa studiem aceste lucruri ca pe un domeniu de studiu superior, insa viata noastra de zi cu zi este construita in jurul incercarii de a trai si a intelege necunoscutul.

Singurele fiinte mistice pe care vrem sa le acceptam sunt zeii. Ei sunt cei care au puterea de a vindeca si a prezice. Insa, cand oamenii incearca acelasi lucru, este amuzant si ocult. Subiectul are de-a face cu ceea ce noi, oamenii, putem sa intelegem si ce nu putem. Daca putem, este stiintific si semnificant din punct de vedere statistic, daca nu putem, este mistic. Puteam sa consultam astrologi sau sa citim bloguri de astrologie pentru solutii personale, dar cand vine vorba de piete, fondurile astrologice sunt magice. Traim intr-o lume a convenientei unde a accepta sau a ignora ceva este foarte usor. Aici tot ce nu este popular este execrabil.

Leonardo Fibonacci (1170-1250) a invatat Europa cum sa calculeze, insa ceea ce a ramas din munca lui este o serie mistica si o proportie de aur magica. Avem brokeri ai pietelor in dezvoltare care intreaba daca Fibonacci a facut vreodata bani. Lipsa de interpretare istorica, supraestimarea abilitatilor personale, complicata de nevoia de dovezi semnificante din punct de vedere statistic a eliminat aceasta idee. Cativa oameni de stiinta au gasit aspecte matematice si logice in misticism. Proportia divina domina natura. Cunoscut in matematica sub numele de phi, acest numar este prezent in toate aspectele universului din jurul nostru. Putem vedea aceasta proportie in petalele unei flori, in corpul uman, in opere de arta si arhitectura precum piramidele antice, in preturile actiunilor la bursa.

Deoarece il consideram mistic pe Fibonacci, nu vedem utilitatea lui dincolo de magie. Multumita analistilor de grafice si lui Elliott, Fibonacci este urmat de multi in ziua de azi. Avem o sectiune a expertilor care vorbesc despre ‘power law’ de un secol si jumatate, dar nici macar ei nu i-au putut acorda lui Fibonacci binemeritata atentie. Pur si simplu nu vroiam sa avem nimic de-a face cu magia. Nu era stiintifica. Oare am incercat sa vedem stiinta in seria lui Fibonacci? Nu. O simpla curba desenata pe seria lui Fibonacci dovedeste ca aceasta serie este o curba power law. Cum ne-a scapat pentru atata timp o idee atat de simpla? Simplitatea este grea iar eliminarea este usoara. Cativa fundamentalisti l-au respins de curand pe Fibonacci, vazand proportia lui ca pe o coincidenta ce apare in piete. Daca ne uitam la functia power law in Fibonacci, retragerea de 61.8% nu mai este magie si devine parte a proportiei de fractali pe care o vedem in piete in toate cadrele de timp.

FIBONACCI-SEQUENCE-A-POWER-LAW-CURVE

Ideea misticismului este, de asemenea, legata de Yoga si meditatie. Practica meditativa a vazut o crestere a numarului de practicanti si acceptare in randul celebritatilor. Bill Gross, manager de fonduri a mentionat de curand practica lui Yoga de o decada. Insa meditatia ca un instrument bun pentru traderi ar putea nasta chicoteli. Neurologii au studiat activitatea creierului calugarilor din Tibet. Prin meditatie, acesti calugari pot transfera activitatea creierului in partile associate cu pacea si fericirea. Vom cheltui milioane de dolari si decade din timpul uman creand subiecte si lucrari in care sa dovedim cat de supusa greselilor este mintea umana, insa nu vom preda meditatia si gandirea spirituala traderilor pentru a-i ajuta sa-si retina lacomia, pentru ca asta apartine de misticism.

Considerata o pseudostiinta sau o superstitie, astrologia a jucat un rol important in dezvoltarea culturilor si in istoria omenirii. Astrologii folosesc timpul ‘sidereal’ (timpul stelar) pentru a calcula si prezice evenimentele din viitor, ca de exemplu catastrofele, bolile sau momentele oportune din viitor pentru anumite actiuni, Astrologia are o puternica legatura cu timpul si cu prognoza. Exista chiar si un concept numit “Astrologia Timpului” care se ocupa cu ideea ca exista o sincronizare buna si una rea, incercand sa prezica momentele perfecte pentru actiunile umane. Astrologii timpului analizeaza calitatea momentului, caracteristicile proprii ale acestuia si influenta sa asupra vietii umane. Ciclicitatea timpului este de asemenea prezenta in aspectele ei diferite, reprezentata de catre Zodiac si de catre predictibilitatea timpului in sine. Ciclul zodiacal este crezut a fi in stare sa influenteze vietile oamenilor si caracterul unei anumite persoane.

Astrologia este inca o stiinta care a fost eliminata ca fiind stiinta mistica. A ramas doar pentru cluburi de nisa. Noi, oamenii, nu am facut un efort ca sa intelegem astrologia. Exista multe motive. Subiectul presupune ca ciclurile de timp si locatia planetelor are un efect asupra unei anumite persoane sau asupra intregii societati. Multi cercetatori ai ciclicitatii astrologice sunt ingineri IT sau ex-fundamentalisti care s-au transformat in prezicatori astrologi. India, tara astrologiei, are generatii care au privit cu fantezie spre subiect. Misticismul astrologiei poate sa ne surprinda de multe ori cand se vorbeste despre ciclurile lui Uranus, Jupiter si Saturn care ne afecteaza. Gasirea unui bun consultant astrologic este la fel de grea ca si alegerea actiunilor, insa ideea ca astrologie este oculta este un nonsens. Nostradamus a contribuit cu mai mult decat niste catrene interesante.

Nu cu mult timp in urma, analiza tehnica era, de asemenea, mistica. A J Frost a provocat ideea ca analiza tehnica ar fi similara cu vanatoarea cu soimi. Asociatia Tehnicienilor de Piata a fost infiintata in 1973 si a obtinut certificatul necesar in 2006. Valurile lui Elliott inca sunt considerate mistice. Un caz similar este cel al Fundatiei Ciclurilor, infiintata in 1940. Aceasta institutie a esuat in obtinerea atentiei globale pe care o merita doar pentru ca ciclurile de timp sunt considerate a fi mistice. Imi amintesc de un analist cantitativ care radea de un prieten, analist de cicluri fara sa stie ca domeniul lui care se ocupa de power law era, de asemenea, explicatia ciclurilor in timp.

Timpul este, de asemenea, pe lista neagra, Este un mister pe care mintea umana nu poate sa il rezolve. Timpul este prezenta invizibila care, aparent, domina totul, de la pulsul vietii din bataile inimilor noastre pana la schimbarea anotimpurilor si generatiilor. Este misterios si controversal, neexplicat si totusi atat de natural. Oamenii s-au intrebat mereu care este adevarata natura a timpului si au incercat sa rezolve acest puzzle. Este doar una dintre dimensiuni sau este o dimensiune superioara care sta deasupra tuturor lucrurilor? Este o iluzie sau este real? Este liniar sau este ciclic? Timpul a existat inaintea noastra sau noi am inventat timpul? Asa cum spune Carlo Rovelli, “Nu realitatea are o scurgere de timp, ci cunoasterea noastra aproximativa a realitatii. Timpul este efectul ignorantei noastre.”. Misterul mistic.

Timpul incepe sa se dezlege cand ne uitam la ciclicitate, proportie si fractalii similari cu sine insisi (triadele de timp). Oamenii se roaga in locuri religioase. Cativa se roaga pentru sanatate, alti cativa manageri de fonduri esuati se confeseaza. Acestia nu sunt acolo doar pentru ca au simtit nevoia de a fi mai spirituali. Ei sunt acolo si pentru ca timpul s-a intors impotriva lor. Pentru cativa a fost de vina varsta, pentru altii fluctuatia descrisa in mod extensiv de catre Mandelbrot si Shiller. Pentru unii au fost de vina ciclurile emotiei care ne duc de la crezul ca suntem zei la realitatea ca nu suntem. Pentru unii a fost simpla decadere a ciclurilor de credite, care ne fac sa fim spirituali.

Semnificatia statistica a fost mereu legata de o serie de timp, dar foarte rar de o serie de timp bazata pe fractali. Aceasta inseamna ca statistica a presupus timpul ca fiind o variabila liniara, ca si celelalte stiinte. Proportia de aur se datoreaza fractalilor de timp. Lumea in care traim si viata noastra sunt matematice deoarece timpul este forta care tine lumea laolalta. Bhagwad Gita a fost scrisa candva prin secolul 5 I.C. Cartea sacra vorbeste despre univers ca despre o fractie. “O parte o cunoastem, cealalta parte este necunoscuta.”

Mukul Pal si Anna Maria Michesan

Citeste in limba engleza





  • Pagina 1 din 3
  • 1
  • 2
  • 3
  • >