Detasarea este o mantra spirituala care functioneaza si in piete.

Cand miscarea preturilor va deranjeaza in timp ce dormiti si va provoaca vise de paradis sau cosmaruri, suferiti de adevarata criza a pietei de capital. Este spus la modul simplu, insa daca nu puteti sa abordati problema cu sange rece, nu sunteti in locul potrivit. Pietele au nevoie de multa detasare daca vreti cu adevarat sa iasa ceva constructiv si valoros din aceasta vocatie. Cum puteti sa va detasati de profituri si pierderi ? Daca va credeti multumiti, ganditi-va din nou.

“Piata nu ii invinge. Se inving singuri.” a afirmat Jesse L. Livermore, un trader de la inceputul secolului 20, cunoscut pentru castigarea si pierderea a mai multor milioane de dolari in timpul marilor crize in pietele de capital (1907 si 1929). Traderii sunt fiinte umane inainte de orice si se comporta ca atare. Erorile noastre comportamentale intervin in tradingul nostru cu sange rece si ne incurca modul de gandire. « De data asta este diferit. », « De data asta stim mai bine. », « Nu vom repeta aceleasi greseli. » De cate ori nu auzim aceste lucruri in lumea tradingului? Si totusi acelasi comportament se repeta iar si iar, in vremuri si forme diferite, insa cu aceeasi substanta.

Finantele comportamentale au castigat multi adepti in ultimele decenii, in mare parte pentru ca analistii din toata lumea au realizat ca principalul driver al preturilor (cerere si oferta) este psihologia umana. Mentalitatea agregrata a traderilor este mult mai complexa decat ne putem imagina iar studiul acestei mentalitati a adus la lumina aspecte interesante, dovedind ca de obicei nu este atat de rationala cum ne-am astepta sa fie. Ne invata fapte importante despre modul in care oamenii difera de presupunerile economice traditionale.

Cum functioneaza mintea unui trader?

Pentru a intelege finantele comportamentale si comportamentul multimii in piata de capital, in primul rand trebuie sa intelegem factorii care influenteaza mintea unui trader. Asa cum ar zice Jeffrey Kruger, un scriitor de la Time si autorul lui Simplexity, traderii sunt « indusi in eroare » de multe lucruri. Sa clasificam acesti factori in doua mari categorii, depinzand numai de sursa lor, externa sau interna.

Cel mai important factor extern este “restul lumii”, multimea care tranzactioneaza, opinia generala. Formam o opinie despre ceilalti. Ii credem destepti sau prosti, credem ca au dreptate sau se inseala, apoi alegem una dintre cele doua strategii psihologice de trading: “go along to get along” adica urmarea multimii sau alegem sa fim contra. Apoi avem si alti factori externi, cum ar fi platile, scala, planul psihologic si academic, structura sociala, consilierea si resursele externe.

Poate factorul care induce cel mai mult in eroare si totusi foarte puternic este instinctul de trader. “Eu asa simt.” Imi pare rau sa spun asta, insa ceea ce simtiti nu este cuantificabil. Intuitiile sunt bune, insa aceastea nu sunt un sistem. In cine avem mai multa incredere decat in noi, in propriile noastre presimtiri, experienta din trecut si lectiile bine invatate ? Excesul de incredere este cea mai comuna eroare comportamentala si poate conduce la decizii irationale, trading periculos si astfel pierderi uriase. Acesta este punctul in care tradingul seamana mult cu jocurile de noroc pentru o parte semnificanta a jucatorilor.

Cand tradingul devine joc de noroc

Adevarul este ca majoritatea jucatorul din piata sunt atasati de ideea de profit. Suntem indragostiti de piata de capital. Tradingul ne face sa ne simtim in viata. Chiar si investirea ne da o aura de siguranta, insa stim atat de putin despre piete incat orice sentiment de siguranta este o iluzie. Dupa un anumit stagiu nu mai este vorba despre bani, o pierdere mai mare nu ne va scoate din piata, ne vom intoarce de fiecare data cu speranta unui castig. Uneori acest castig se realizeaza si devine o stimulare puternica pentru trading in continuare.

Alteori pierdem totul. Iubirea noastra se transforma in ura sau cel putin ignoranta. Oricum s-ar intampla, este un sentiment extrem, coplesitor sau dezamagitor, insa peste toate astea, irational. Inlocuiti « trading » cu « joc de noroc » si aveti genul de comportament comun in cazinouri. Anomaliile pietei de capital pot fi explicate cu extremele noastre emotionale, supra- si sub-reactiile, lacomia si frica si, folosind expresia lui Robert Shiller (Yale), « gandirea magica ».

Nu este acest exces de incredere si aceasta dependeta de trading cauza extremelor emotionale si volatilitatii excesive in piata de capital? Cum poate pretul unei actiuni sa devieze atat de mult de la valoarea ei intrinsic daca nu din cauza influentei extremelor emotionale si asteptarilor traderilor? Cand se creeaza aceste situatii, teoriile fundamentale esueaza si spiritul mistic al pietei preia conducerea. Shiller spunea ca acestea sunt acele momente in care jucatorii din piata innebunesc un pic. Cum putem prezice gradul si durata nebuniei?

Cum putem invinge piata daca nu intelegem comportamentul uman si al pietei si felul in care acest comportament se schimba ciclic? Daca comportamentul nostru este ciclic, cum putem iesi din acest ciclu? Sau este acest ciclu natural si tot ce trebuie sa facem este sa ne sincronizam reactiile mai bine? Ar fi foarte convenabil sa vindem la un top si sa cumparam la o depresiune a pietei. Raspunsul nu consta in schimbarea ciclului, ci in sincronizarea deciziilor noastre cu ritmul pietei.

Cum pastram totul simplu?

Asadar, cum evitam toata aceasta nebunie? Cum tranzactionam cu prudenta? Cum mentinem o relatie sanatoasa cu piata si nu ne indragostim nebuneste de ea? Mark Twain a spus ca “Istoria poate ca nu se repeta, insa rimeaza mult.” Pe de alta parte, un jucator de poker cunoscut a recunoscut ca “Pokerul este ca viata, majoritatea oamenilor nu invata din greselile proprii, doar le recunosc.” Putem sa dezvoltam o asemenea abilitate de a ne analiza propriul comportament si sa evitam repetarea acelorasi greseli iar si iar?

Acceptarea este un element cheie. Trebuie sa ne acceptam deciziile proaste si sa mergem mai departe. Bogatia este creata prin luare deciziilor bune in mare parte din timp, nu neaparat tot timpul. Urmarile prabusirii pietelor si crizelor ar trebui sa fie lectii valoroase pentru viitor. Suntem intradevar capabili sa invatam si sa pastram totul simplu?

Anna Maria Michesan, Orpheus Capitals, Global Alternative Research
(Contributii din partea lui Mukul Pal)

Citeste in limba engleza

Autor: | Data: 21-12-2009 | Comentarii (0)

Etichete: Psihologie, simplexity

Categorii: Psihologie

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

In era consumului, chiar si “istoria” se vinde. Iar cel mai bun moment pentru vanzarea istoriei economice vine dupa o mica scadere a preturilor (pe care unii o numesc prabusire) pe pietele de capital. Informarea privind crahurile financiare face minuni pentru companii cum sunt cele bazate pe comunicare, precum Yahoo si motoarele de cautare de genul Google. Face sa curga veniturile din reclame, pentru ca vand ceva de care aveti cea mai mare nevoie: capsule de econo-istorie. Cand a avut loc ultima prabusire a bursei de la Shanghai? Cand indicele Dow Jones a scazut cu mai mult de 500 de puncte, ultima data? Saptamana aceasta a fost cea mai proasta din ultimii cati ani?

Econo-istoria este profitabila. Va spune cand sa va tineti banii lichizi. Un student la istorie economica nu numai ca va sti sa aleaga cu precizie investitii de valoare, dar va economisi si timp cautand indicii dupa ce miscarea a avut loc pe bursa. S-ar putea sa dureze pana cand va ajunge la o strategie finala privind investitiile, insa nu-si va pierde timpul. La ce iti folosesc atatea studii daca nu poti accepta crahurile bursiere ca pe ceva sanatos, sigur si ca pe o ocazie buna de a gasi puncte de intrare pe piata cu risc scazut? Iata, studentul intelege ca pietele sunt nemiloase, iar stirile vin intotdeauna dupa ce pierderile au avut loc.

N-a fost niciodata mai important sa vezi intreaga perspectiva. Intrebarea de ce au loc crahurile ar trebui sa ne spuna mai multe despre piete, decat intrebarea de ce a avut loc acest crah? Este ca si cum ai pune o intrebare de baza, cum ar fi de ce este (era) faimos economistul Adam Smith (1723-1790). Era popular pentru ca vorbea despre libertatea capitalismului, despre o mana invizibila? Este geniul sau etern? Din perspectiva valurilor de piata, primul care s-a intins pe mai multe decenii, pe pietele americane, a ajuns pana in anii 1800, fiind urmat de marea criza, care a pus bazele pentru alti 200 de ani de progres. Anii 1700 – 2000 au constituit era lui Adam Smith. Astazi, avutia natiunilor este pusa la incercare. Smith credea cu putere in ciclurile de business si in echilibrul delicat al balantei dintre cerere si oferta. Economistii de astazi au declarat moarte ciclurile de business. Ei sustin ca sporirea ofertei nu descurajeaza cererea din partea investitorilor. Exista un cumparator la fiecare cadere.

David Ricardo (economist, 1772-1823) era de acord cu Adam Smith. Insa avea o teorie mai putin optimista. Aceasta, a avantajului comparativ, sugera ca toata lumea e fericita daca tarile isi exploateaza avantajele respective. Astazi dam vina mai mult pe China pentru ca ar provoca haos. Situatia de castig pentru toate partile, creata de baza manufacturiera globala, nu pare atat de clara. Thomas Malthus (1766-1834), cel mai mare pesimist al istoriei economice, vorbea de foamete. Indiciile sunt deja aici. Schimbarile climatice modifica deja productia agricola. Se mentioneaza chiar ca Malthus ar fi mers atat de departe, incat ar fi prezis o criza pana la mijlocul secolului XIX. Istoria i-a dat dreptate, pentru ca din 1857 pana la sfarsitul secolului XIX, economia americana a trecut prin crize mari, din cauza razboiului civil.

Karl Marx (1818-1883) a vazut capitalismul ca fiind plin de crize. A spus ca acesta este nesigur si plin de pericole. L-a contrazis pe Smith, spunand ca economia va creste, dar va avea multe probleme. Karl Marx a mers chiar mai departe, sustinand ca acest capitalism ar putea sta la originea propriei sale prabusiri. Marea Depresie a dovedit ca a avut dreptate. Parinte al comunismului, credea ca, daca proletariatul va pune mana pe mijloacele de productie, va incuraja relatiile sociale de care toata lumea va beneficia in mod egal si va crea un sistem de productie mai putin vulnerabil la crizele periodice. Solutiile pentru iesirea din recesiune, oferite de economistul John Maynard Keynes (1883-1946), ofereau putere statului si bancilor centrale. Dar economia japoneza dintre anii 1980 – 2000 este un exemplu clar al ineficientei interventiei statului in prevenirea unei incetiniri economice. Keynes a adus macroeconomia, care a impins capitalismul din sfera afacerilor spre cea a statului. Acum suntem intr-o situatie economica multilaterala. Nu e usor de raspuns la intrebarea cine controleaza stabilitatea pietelor globale, la aceasta dimensiune. Keynes nu ne poate ajuta astazi, iar apogeul lucrarilor lui Adam Smith a trecut. Marxismul nu a functionat. Forta de munca are un alt inteles acum, iar oamenii nu pot munci fara a fi condusi. Acum, capitalismul global si-a asumat rolul de lider, exact ceea ce marxismul dorea sa contraatace si sa stapaneasca.

In concluzie, crizele sunt ciclice iar prabusirile, o realitate. Pietele emergente sunt, cu siguranta, o poveste relativa, dar chiar si asa, cei care au performante bune nu pot evita momentele de mare volatilitate. Impartialitatea cea mai nevinovata va poate ridica, desigur, spre cer, dar caderea de aici poate fi ametitoare. In aceste zile, ar trebui sa vedem mai des cuvantul econo-istorie in search-uri si bloguri. Cine stie, poate numele lui Thomas Malthus il va surclasa pe cel al lui Britney.

Echipa Orpheus
Global Alternative Research

Autor: | Data: 20-04-2009 | Comentarii (0)

Etichete: Psihologie

Categorii: Psihologie

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

“Cum s-a putut publica asa ceva?”, era intrebarea de pe buzele economistilor traditionalisti cand specialistii in economia comportamentala au remarcat ca fiintele umane nu suporta esecul. Aceasta aversiune sta la originea psihologiei umane si a evaluarii bunurilor. Iar daca profesorii se lupta pentru suprematia academica asupra subiectului, puteti intelege motivul pentru care singura pierdere gasita astazi printr-o cautare pe Google este cea a greutatii. Psihologia pierderii de greutate este pozitiva si motivationala, spre deosebire de psihologia pierderii financiare, care ar putea duce la depresie. Dar, in ciuda negativismului creat in jurul subiectului, intelegerea aversiunii impotriva esecului sta la baza strategiei de investitii sau chiar la originea unui manager financiar de succes.

Aversiunea fata de esec poate explica motivele pentru care pretul oferit, la bursa sau in orice alta tranzactie, este intotdeauna mai mic ca pretul cerut. Si nu doar pentru ca vanzatorii intotdeauna umfla preturile peste ceea ce poate oferi cumparatorul, ci deoarece durerea asociata unei pierderi “x” este mai mare decat placerea unui castig “x”. Cu alte cuvinte, oamenii pun o valoare mai mare pe cedarea unui obiect, decat pe primirea lui. Renuntarea este mult mai dura, deci mai valoroasa, de unde apare si sentimentul de pierdere.

Asadar, nu realitatea pierderii conteaza, ci perceptia. Iar aversiunea fata de pierdere are legatura cu o pierdere reala. Cu cat cineva incearca mai mult sa o evite, cu atat il va lovi mai puternic. Am asistat la razboaie prelungite purtate intre natiuni, pana au aparut esecurile. Iar aversiunea fata de pierderi coroborata cu incapacitatea de a recunoaste sau de a invata din greseli, poate doar sa complice deciziile de investitii, amanandu-le pana ce nu vor mai fi utile, ca intr-o capitulare.

Shinichi Hirota de la Universitatea Waseda, impreuna cu Shyam Sunder de la Yale, vorbesc despre modul in care orizontul decizional al unui investitor influenteaza formarea pretului actiunilor. In planurile de investitii pe termen lung, in care investitorii primesc dividende, preturile se apropie de nivelele de baza derivate din calculul dividendelor. In cazul planurilor de investitii pe termen scurt, unde investitorii primesc pretul (nu dividende), nivelul acestuia devine indeterminabil, din cauza ca nu exista indicatorul referitor la dividende. In acest caz, investitorii au tendinta sa-si formeze o serie de asteptari ale preturilor viitoare pe baza unor estimari despre evolutia viitoare. Aceste motive contribuie substantial la aparitia umflarilor nejustificate ale preturilor (bubble). Nu este de mirare ca pietele cauta dividende in perioadele cand piata este jos si uita de ele cand piata atinge noi maxime.

Ravi Dhar (Yale) si Alok Kumar (Universitatea Texas) au analizat impactul tendintelor preturilor asupra deciziilor a peste 40.000 de familii cu conturi la o casa de brokeraj importanta si au descoperit ca deciziile de vanzare sau cumparare ale investitorilor erau influentate de tendintele preturilor pe termen scurt (mai putin de trei luni). Au clasificat aceasta diversitate a investitorilor, pe baza incasarilor precedente, in cumparatori pe termen scurt, vanzatori pe termen scurt si cumparatori si vanzatori care nu tin cont de tendintele pietei. Studiul este sustinut si de ideea frecventa ca o mare parte dintre investitorii sofisticati au o atitudine contrara tendintelor. Segmentul format din aceasta categorie de investitori a inregistrat cele mai bune performante, iar portofoliul lor e mai performant comparativ cu cel al investitorilor pe termen scurt.

Este mult mai usor sa cumperi sau sa vinzi pe termen foarte scurt. Nimic nu poate fi mai usor decat sa urci si sa cobori odata cu tendintele. Din pacate, aceasta cursa are si riscuri si nu este sanatoasa pentru un portofoliu pe termen lung. O mare parte a companiilor nu inteleg legatura dintre esec si profituri, burse, psihologie si economie. Dar cateva corporatii fac strategii pentru a fi cu un pas inainte. Merck, de exemplu, intelege aversiunea la esec si premiaza oamenii de stiinta pentru esec. Incapacitatea de a recunoaste un esec duce la aparitia ineficientei. In pofida esecului Vioxx, viteza cu care Merck dezvolta noi medicamente a luat prin surprindere competitorii. Companiile sunt nemultumite si de puterea falsilor actionari – investitori care pastreaza actiunile doar cateva luni. Acestia fac presiuni pentru depasirea estimarilor fara sa le pese de strategia pe termen lung a companiei. Observatiile si intrebarile pe care le-am ridicat au o semnificatie a directiei spre care ne vom indrepta pe viitor. Cand o societate are aversiune la esec, cauta un profit rapid, cauta mai mult speculatii sustinute de credite in loc de investitii reale, timpul de detinere al actiunilor devine tot mai redus, iar aversiunea fata de esec atinge extreme periculoase, pe masura ce majoritatea se afla pe picior de plecare, pentru a iesi in castig. Cand se ajunge acolo, e timpul pentru restructurari dureroase. Pietele deja dezvoltate garanteaza recuperarea a 33 de centi dintr-un dolar investit, dupa ce va dati in judecata brokerul. Dar pe pietele in dezvoltare, unde insasi legislatia este subreda, ne aflam la ani lumina de a da in judecata orice broker roman. Si atat durerea cat si pierderea ne apartin noua, investitorilor. Cu cat intelegem mai repede psihologia esecului, cu atat ne va fi mai bine si noua si pietei.

Echipa Orpheus
Global Alternative Research

Autor: | Data: 19-04-2009 | Comentarii (0)

Etichete: Psihologie

Categorii: Psihologie

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

Daca exista ceva mai important decat prabusirea bursei sau un asteroid care loveste pamantul, acest lucru este moartea unei teorii economice. In fond, daca aceasta este corecta, chiar putem detecta si evita o catastrofa. Nu de alta, dar economia este motivul pentru care, credem, traim astazi si pentru care, de asemenea, generatiile viitoare vor trai maine.

Noi, cei de la Orpheus, consideram ca teoriile bune dureaza o generatie, dupa care, fie sunt aruncate la gunoi, fie sunt regandite. Din punct de vedere stiintific, teoria unificarii ramane una evaziva si incercarile de construire si reconstruire i-au facut pe oamenii de stiinta sa recreeze, in laborator, Big Bang-ul. Consideram ca noile teorii emergente vor unifica stiinta cu teoriile economice emergente, care sunt mult mai cuprinzatoare. Apropo, stiati ca exista acum un domeniu numit „econofizica”? Este teoria care trateaza, impreuna, economia si fizica.

Asa ca iata-ne de partea noilor teorii, gata sa le ingropam pe cele vechi. De altfel, asa s-a intamplat cu Ipoteza Pietei Eficiente (EMH, dezvoltata de Eugene Fama la inceputul anilor ’60, care sustine ca preturile de pe diverse piete reflecta obiectiv toate informatiile existente despre activele respective – n.r.), care a fost ingropata dupa aproape o jumatate de secol de existenta. Ca intotdeauna, pietele sunt inaintea evenimentului propriu-zis. Cele americane, spre exemplu, inca din anul 2000 au dat semne ca ipoteza lui Eugene Fama ar putea fi… ineficienta.

Ceea ce este important privind aceasta teorie este faptul ca pana si marginalizarea ei merita o atentie globala, chiar si in Romania sau pe alte piete emergente. EMH presupune mai multe lucruri. In primul rand, sustine ca profiturile peste normal nu sunt posibile. Insa faptul ca indicele Dow Jones a crescut cu 1.000% darama supozitia. Drept urmare, se pot realiza castiguri peste normal pe piete. In al doilea rand, spune teoria, fiecare stire care conteaza se afla incorporata in pret. Aceasta inseamna si ca noile informatii pot afecta pretul. Extrapolata, presupunerea a justificat industria “analizei de impact”, adica evaluarea gradului in care noile informatii afecteaza preturile. Asadar, exista o industrie a informatiilor care valoreaza mai multe miliarde de dolari si o alta industrie, care si ea valoreaza alte miliarde de dolari, care studiaza impactul informatiilor asupra preturilor activelor.

Aceasta din urma, denumita popular “Equity Research” (cercetare de piata de capital – n.r.), se afla sub presiuni enorme in America. Exista studii asupra modului in care aceasta industrie poate fi revigorata. Prabusirea bursei din 2000 a pus sub semnul intrebarii responsabilitatea cercetarilor de piata si cum pot fi facuti cei de pe Wall Street sa plateasca pentru acestea. Cea mai buna firma de cercetare de piata de pe Wall Street are o acuratete de 34%, cu doua recomandari pe saptamana. Presiunile cresc, mai ales de cand a intrat in vigoare, in 2002, noul regulament de administrare corporatista Sarbanes-Oxley, care este mai strict cu intermediarii financiari.

Si ca si cum aceasta lupta nu ar fi de ajuns, incep sa se ridice semne de intrebare in legatura cu bonusurile uriase si bestseller-urile vandute, lumea intrebandu-se, pe buna dreptate, “ unde sunt iahturile clientilor?” Mai exista si faimosul caz al lui Jamie Oli, un fost contabil la Dynegy, firma cu activitate in domeniul energetic. Judecatorul a trebuit sa revina asupra cifrelor, dupa ce avocatii fostului contabil au dovedit ca pierderile in urma informatiilor date de acesta asupra preturilor de pe piata, care au scazut, sunt greu de cuantificat. In esenta, firmele de avocatura americane au dovedit in cercetarile lor publicate recent, ca preturile de pe piata sunt departe de a fi eficiente, si condamnarea cuiva la 24 de ani de inchisoare pe baza unei ipoteze economice defectuoase este destul de dura. Cercetarile de piata recente au dovedit si ele ca preturile la bursa din New York sunt ineficiente. Lui Oli i s-a redus condamnarea la 6 ani de inchisoare in septembrie 2006.

Vorbind din perspectiva psihologiei pietei, lucrurile care-i plac acesteia, sunt performantele extraordinare. Iar acestea nu au curs liniar, cum ar fi depasirea de catre BET a performantei multor alte piete emergente. Paradigma liniei drepte este impermeabila la schimbari. Marile schimbari nu se fac la varf, ci incep de la baza. Traditional, s-a constatat ca autoritatile de reglementare, ca si jucatorii de pe piata, sunt multumiti atunci cand piata se afla sus si devin activi atunci cand ea e jos. Indicele Dow Jones a marcat semnarea regulamentului Sabanes-Oxley la un nivel scazut. Tot atunci Daniel Kahneman a devenit primul psiholog care a primit premiul Nobel pentru economie. O criza generalizata nu distruge doar avutia, ci e si o sursa de innoire. Iar prabusirile au loc atunci cand oamenii sunt cufundati cel mai adanc in dulcea stare a confortului. Teoriile eronate rastoarna, peste noapte, afaceri de miliarde de dolari.

Echipa Orpheus
Global Alternative Research

Autor: | Data: 19-04-2009 | Comentarii (0)

Etichete: Psihologie

Categorii: Psihologie

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

Unul dintre primele lucruri pe care le-am invatat a fost ca bursa nu este un cazinou. Dar habar nu aveam atunci ca elementele de calcul probabilistic pe care le studiam aveau de cealalta parte un jucator compulsiv. Lucrurile au devenit mai clare o data cu trecerea timpului. Nu invatam doar sa conducem o masina a previziunilor si calculelor, dar si sa fim atenti la soferii imprudenti de pe autostrada bursiera. Istoricul economist Peter Bernstein spune ca, de-a lungul celei mai mari parti a istoriei economice, riscul a fost ca vremea – nu putea fi controlat. Dar intrarea in capitalism, in secolele XVII si XVIII, si aparitia burselor a insemnat ca riscul nu mai era ca vremea, ci depindea de ce vor face ceilalti. Aceasta este esenta pietelor de capital. Actiunile celuilalt nu doar sporesc riscul, dar schimba si modul de functionare al burselor. Intelegerea intereselor si prejudecatilor acestuia devine esentiala pentru succes.

Ce sunt prejudecatile? Judecati false, lipsite de obiectivitate. Ele cresc in intensitate imediat ce apar in ecuatie banii. Aceste fixatii emotionale sunt influentate de starea de spirit a maselor si sunt diferite de gandirea independenta. Sunt legate de experientele personale – esecul sau succesul influenteaza modul in care abordam pietele. Esecul ne face mai putin dispusi la risc, in timp ce un succes ne face sa riscam mai mult. Cel mai bine este sa iesim din piata si sa ne reevaluam optiunile. Bursele nu tolereaza inflexibilitatea, ci o distruge. Inlaturarea prejudecatilor este dificila, pentru ca suntem mereu influentati de evenimentele si informatiile din jurul nostru.

Prejudecata permanenta. Este dificil sa castigi bani din tranzactionare independent de conditiile pietei. Oamenii sufera de siguranta, liniaritate, extrapolare si pozitivism. De aceea firmele de brokeraj au succes cand bursele cresc si sufera cand acestea stagneaza sau scad. Majoritatea investitorilor sufera de prejudecata cresterii perene. In natura nu exista linii drepte, dar oamenii cred ca, daca actiunile cresc azi, vor creste si maine; daca scad azi, vor scadea si maine. Aceste prejudecati nu pot fi combatute. Este vorba de obsesia ordinii. Daca este ordine, lucrurile merg bine, iar cand e haos, sunt de vina economia globala, ratele dobanzilor, alimentele, petrolul, cursul valutar sau politicienii. Foarte putini investitori au succes cand pietele sunt in scadere, foarte putini sufera de prejudecata scaderii perene.

Prejudecata de risc. Si modul in care pietele financiare percep riscul este o prejudecata. Modelul rational conform caruia riscul de portofoliu este o simpla functie a volatilitatii profiturilor obtinute de portofoliu este gresit. Obiectivul principal in managementul investitiilor este controlarea riscului, nu maximizarea profiturilor. Este paradoxal faptul ca majoritatea managerilor de investitii aloca cea mai mare parte a timpului, energiei si abilitatilor lor intr-un efort aparent inutil de maximizare a profiturilor. Sa nu cheltuiesti mai mult decat iti permite venitul era o masura de control a riscului care ar fi putut evita actuala criza a creditelor. Cerintele privind numerarul disponibil sau obligatiile viitoare de plata sunt mai importante in evaluarea riscului unui portofoliu decat volatilitatea profiturilor. Sa acorzi mai multa importanta nevoii de a achizitiona actiuni sau active decat capacitatii de a face aceste achizitii inseamna asumarea unui risc imens. Deciziile investitionale “la moda” duc de cele mai multe ori la rezultate mediocre, sau chiar mai rau.

Prejudecata de success. Desi succesul poate aduce prejudecati, succesul constant are nevoie de o fundatie lipsita de prejudecati. Dr. K Van Tharp a studiat indelung psihologia oamenilor de succes si a aflat ca acestia aveau o viata personala implinita, o atitudine pozitiva, erau motivati sa castige bani, nu aveau conflicte interne, erau gata sa-si asume responsabilitatea pentru rezultatele actiunilor lor, controlau riscul, erau rabdatori si disciplinati. Dar, dincolo de toate acestea, foarte importanta era capacitatea lor de a lua decizii independent, fara prejudecati.

Prejudecata si lipsa de prejudecati. Predispozitia si anticiparea sunt doua fete ale aceleiasi monede. Intre ele exista o granita subtire, iar prejudecata (predispozitia) se poate strecura foarte usor pentru a strica o strategie bine gandita. Se intampla de multe ori, atunci cand impulsurile predomina si regulile sunt incalcate. Iar succesul fara reguli nu dureaza prea mult.

Echipa Orpheus
Global Alternative Research

Autor: | Data: 19-04-2009 | Comentarii (0)

Etichete: Psihologie

Categorii: Psihologie

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

De-a lungul timpului, pietele financiare au demonstrat in mod repetat ca nu e usor sa profiti de pe urma accesului la informatii de ultima ora. Inca de pe la 1850, oamenii aveau nevoie cat mai rapid de stiri despre cotatii. Reuters folosea pentru aceasta porumbei calatori. Pasarile erau mai rapide decat posta, care se folosea de calea ferata. Ele faceau astfel legatura intre Berlin si Paris. Informatiile de la bursa din Paris puteau ajunge la actorii pietei de capital suficient de rapid pentru ca acestia sa poata profita de pe urma lor. Asta se intampla atunci; acum, lucrurile stau diferit. Astazi, se poate spune ca pietele sunt deschise 24 de ore din 24, astfel incat chiar daca aflati din timp de atentatele de la Londra, pana sa inceapa bine tranzactiile spot, contractile futures au urcat deja de la nivelul minim la care se aflau, iar schimburile la vedere au intrat pe un trend descendent. Mecanismul de corectie a pretului in sens negativ functioneaza intr-un mod cu totul diferit.

Nu numai jucatorii de pe piata de capital stiu cum sa obtina profit, ci si pietele au parte de corectii diferite de fiecare data, ca urmare a stirilor. Relevanta informatiilor este evidenta post facto. Daca preturile au crescut, e posibil ca stirea sa fi fost pozitiva si viceversa. Reuters a reusit sa creeze un model de succes livrand informatie la timp. Dar niciodata nu si-a propus sa ne invete cum sa interpretam stirile, piata avand libertate deplina in acest sens. Felul in care oamenii percepeau stirile in anii 1850 nu este prea diferit de felul in care o facem noi astazi. Stirile sunt importante pana in momentul in care le putem anticipa efectele. Lasam pietelor un timp sa reactioneze si apoi avem o noua informatie de digerat.

Cauza si efectul reprezinta o industrie de mai multe miliarde de dolari. Avem cauza si studiem efectul, scriind volume intregi de stiri sau de analize pe baza acestora. Exemple in acest sens sunt Efectul bugetului in India sau Efectul reuniunii Rezervei Federale in Statele Unite. Evenimentele sunt urmarite si relatate cu grija, astfel incat sa aiba un efect asupra pietei. De ce un buget echilibrat ia bursele prin surprindere? Suntem atat de prinsi in inertia schimbarii cotatiilor de pe piata ca nu mai contracaram efectul stirii. Ceva nu functioneaza.

Bursele anticipeaza directia economiilor. Indicele S&P 500 este mai cunoscut pentru ca anticipeaza perioadele de recesiune ale economiei americane. In acelasi mod, BET (indicele bursei din Romania), Sensex (din India) sau Nikkei (din Japonia) pot spune mai multe despre economiile respectivelor tari decat o fac indicatorii macroeconomici.

Pietele afla si reactioneaza la stiri cu mult inainte ca acestea sa apara in ziar. Si din aceasta cauza stirile despre burse vin intotdeauna prea tarziu. Mai precis, niciodata la timp ca sa poti face profit de pe urma lor. Mai degraba stirile pozitive sunt folosite de investitorii isteti pentru a vinde, iar informatiile negative, pentru a cumpara. Asa se poate obtine un pret mai bun de achizitie sau lichidare a unei pozitii.

Dar ce se intampla cu stirile negative care determina aprecierea cotatiilor? Asasinarea lui JFK a facut ca piata sa creasca a doua zi. Evenimentele de la 11 septembrie nu au fost sfarsitul lumii, dar au constituit un bun prilej sa cumperi. Razboaiele se duc la baza pietei, nu la varful ei. Razboiul dus de India cu Pakistan pentru Kargil a fost o perioada buna pentru marcat pozitii, invers fata de restul pietei. De ce spun psihologii specializati in comportamentul investitional ca trebuie sa vinzi atunci cand ai stiri si sa cumperi atunci cand sunt doar zvonuri? De ce este atat de logic, de rational si totusi atat de dificil sa te comporti pe dos fata de restul lumii? Cum pot specialistii in burse sa faca previziuni pentru cotatii fara sa stie viitorul sau stirile? Si cum au ei mai multe sanse sa ne spuna ce se va intampla in urmatorul minut decat au analistii de impact?

Investigatiile nu pot invinge acuratetea cunoasterii pietei. Adevarul e ca previziunile legate de cotatii nu au nimic de-a face cu stirile. Si totusi, legatura functioneaza invers decat ne-am astepta, daca folositi stirile pozitive pentru a vinde si cele negative pentru a cumpara. Daca sincronizarea pe piete ar avea vreo legatura cu stirile, atunci de ce nu au renuntat inca investitorii la dolar, in ciuda tuturor articolelor in care jurnalisti si academicieni reputati au afirmat ca perioada de glorie a monedei americane s-a incheiat? Ideea e ca nu poti prevedea daca si cu cat se va aprecia dolarul doar pe baza informatiilor macroeconomice.

Legendarul manager de fonduri cu capital de risc Victor Niederhoffer spune ca multe dintre evenimentele care au loc in intreaga lume si care ajung sa fie relatate de presa nu par sa aiba un impact major asupra valorilor fundamentale ale burselor. E posibil ca ceea ce mass-media a considerat ca este o stire de relevanta nationala sa nu fi fost atat de important pentru piata financiara. De asemenea, exista statistici care releva absenta unor titluri de senzatie in zilele cu corectii mari de preturi. Se pare, deci, ca stirile de impact nu au fost inca scrise.

Echipa Orpheus
Global Alternative Research

Autor: | Data: 19-04-2009 | Comentarii (0)

Etichete: Psihologie

Categorii: Psihologie

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

Gandirea conventionala economica nu poate explica multe dintre evenimentele de pe pietele globale din ziua de astazi. Noi, oamenii, suntem fiinte ciudate – ne place sa distrugem ce cream, bogatie sau pace. Este o realitate dura. Putem sa o numim, eufemistic, teoria noii ere sau evolutie. Dar realitatea este ca psihologia reduce la nimic gandirea economica din ultimii 200 de ani. Iar Douglas McGregor (1906-1964), teoretician al afacerilor, si Abraham Maslow (1908-1970), psiholog, ar fi amuzati vazand ca in final s-ar putea ca ei sa fie adevaratii contribuitori la teoria economica moderna.

McGregor, ale carui lucrari se bazau pe ierarhia lui Maslow a nevoilor umane, a dezvoltat Teoriile “X si Y” ale managementului. Teoria X presupunea ca angaja]ii sunt lenesi, iresponsabili si cu foarte putine ambitii, in timp ce teoria Y presupune ca noi oamenii, ca angajati, vrem sa muncim bine. Cercetarile asupra comportamentelor financiare sunt in acord cu Teoria Y si spun ca oamenii sunt draguti, nu egoisti. Studiile au mai dovedit ca gandirea din economie conform careia mai multi bani echivaleaza cu o stare mai buna nu este adevarata. Noi, oamenii, nu suntem motivati de mai multi bani. Dupa un anumit punct, fericirea se disociaza de bani.

Dar teoria finantelor comportamentale nu se opreste aici. Ea adauga ca pe langa faptul ca suntem draguti, suntem si cam prostuti. Spus mai simplu, majoritatea suntem “scumpi la tarate, ieftini la faina”. Si daca asa suntem, inseamna ori ca ne place la nebunie sa pierdem la faina, ori ca teoriile economice pe care le-am invatat sunt gresite. Ultima ipoteza pare mai rezonabila, pentru ca teoriile comportamentale ne-au invatat si ca noua, oamenilor, nu ne place sa pierdem.

Axiomele economice nu sunt adevaruri universale, unele dintre ele sunt cam departe de adevar, doar ca nimeni nu le pune sub semnul intrebarii. Cel mai mare semn de intrebare este axioma dobanzii: cu cat este mai scazuta, cu atat este mai bine.

Acest lucru pare logic, insa nu functioneaza. Incepand din 2004, bursele lumii sugerau ca, din contra, cu cat dobanzile sunt mai mari, cu atat este mai bine. Curba randamentelor pentru Japonia, S.U.A. si alte tari din lume, pe doi ani, arata rezultate similare. Scenariul scaderii dobanzii intre 2001 si 2004, cand randamentele au scazut pentru unele piete emergente de la aproape 8% la 4,5%, a fost acompaniat de burse nu prea entuziasmate.

Incepand din 2004, cand randamentele si-au luat avant din nou spre 8%, multi dintre indicia bursieri ai pietelor emergente s-au triplat sau s-au marit de cinci ori. Nikkei-ul s-a dublat, iar Dow Jones a crescut cu 63%.

Ati putea sa spuneti ca a fost o perioada exceptionala pentru prosperitate la nivel global si ca se stie ca in general scaderea dobanzilor este un lucru pozitiv pentru actiuni. Dar e gresit. Depresia din 1929 s-a intamplat pe fondul unui scenariu de scadere a dobanzilor. Teoria ca dobanzile crescute omoara actiunile sau ca dobanzile au o valoare predictibila, iar bancile centrale sunt “vrajitori economici” este incorecta.

Alan Greenspan, fost presedinte al bancii centrale americane, a recunoscut ca i se pare “derutant” ca oamenii cred ca responsabilii din bancile centrale pot indeparta recesiunile. Inflatia si dobanzile pot fi controlate de bancile centrale, dar este indoielnic ca vor avea efectul dorit asupra economiei. La nivel global, miscarile dobanzilor sunt corelate si exista o ciclicitate a inflatiei care depaseste manevrele locale asupra economiilor. Gandirea economica nu este intotdeauna fara echivoc. O moneda care se apreciaza face bine sau rau pietelor? Corelatia dintre dolar si indicele Dow Jones oscileaza intre pozitiv si negativ. Corelatiile nu sunt niciodata permanente, de aceea nu este bine sa consideri puterea unei monede o axioma.

Jocurile pe valuta te pot face mai bogat intr-un trimestru si mai sarac in altul. Ne-am dori ca crizele valutare sa nu existe, dar ele se intampla. Intrebati orice dealer de pe piata valutara. Prin urmare, adevarata moneda nu este cea de hartie, locala, ci aurul. Se tranzactioneaza global, este o alternativa la bani si este in crestere. Daca se intampla vreo criza – euro ajunge la aceeasi valoare cu dolarul, dolarul se injumatateste in raport cu euro sau yenul se intareste iar – ramanem cu putine strategii de management al riscului. Una dintre ele este aurul. Asadar, cat de bogat va este portofoliul la BVB in aur? Pur si simplu, calculat in aur, BET se afla sub valoarea pe care o avea in 2005, cand atinsese un maxim al ultimilor cinci ani. Nu suntem, deci, atat de bogati pe cat credem.

Teoriile economice pe care le stim nu ne pot ajuta sa supravietuim, ce sa mai vorbim de facut bani. Pietele de capital nu au un model conventional. Pietele in plin avant au propriile genii, corporatii si povesti de succes, care dispar cand tendinta se schimba. Ne aflam din nou la o rascruce istorica, de data aceasta una mai mare. Ramane de vazut cat de mult ne vor ajuta informatiile rationamentele exterioare.

Echipa Orpheus
Global Alternative Research

Autor: | Data: 18-04-2009 | Comentarii (0)

Etichete: Psihologie

Categorii: Psihologie

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

Poate parea hilar sa folosim lungimea fustelor pentru a prezice evolutia bursei, dar ca indicator s-a dovedit profitabil. Cand am citit prima oara despre acest indicator, mi s-a parut o gluma buna. Ideea ca o piata ar putea creste sau scade odata cu lungimea fustelor parea cel putin ciudata. Ralph Rotnem, absolvent de Harvard, este cel care a creat “indicatorul fustelor”, dupa ce a observat un tipar care se repeta. Din cauza ca lungimea fustelor are limite, atingerea uneia dintre ele implica o stare extrem de pozitiva sau negativa. Starea de spirit sociala este strans legata de piata de capital. Lucrand in Europa, am putut vedea clar eficienta acestui indicator. Lungimea fustelor femeilor a cunoscut o scadere dramatica in ultimele 24 de luni. Eram siguri ca fusta nu se mai putea ridica prea mult. Putin mai sus ar fi echivalat cu tinuta de plaja. La petrecerile de Craciun, se dezbatea si specula din belsug pe aceasta tema, iar noi asteptam cu interes rezultatele. Din fericire pentru noi, pietele de capital au inceput sa scada. Acest fapt ne-a distras atentia de la lungimea fustelor la mult mai importantele portofolii de actiuni. Indicatorul functionase din nou. Nu a fost usor sa transpunem acest indicator al stirii sociale pe pietele emergente. In alte piete de acest tip, precum India, tinuta este foarte conservatoare. Cum ar putea fi extins un indicator de acest gen pentru bursa indiana? Trebuie sa existe un mod de a afla cum se exprima femeile indiene atunci cand piata de capital creste. Daca ar purta fuste, speculatiile cu actiuni ar presupune documentarea pe o banca in parc. Cand s-ar ajunge la o extrema, am striga: “Vinde!”

Starea de spirit se exprima in multe feluri. Cand suntem fericiti, pe langa fuste sau costume, cumparam masini, ascultam muzica ritmata si vedem multe filme. Un expert in comportamentul social ar fi putut prezice cresterea burselor indiene dupa ce ar fi vazut doar cateva filme de la Bollywood, care au teme de dragoste, contin multe dansuri si celebreaza viata. Era o consecinta a starii bune de spirit si a fost urmata de cresterea bursei. Serialul “Sex and the City” a devenit celebru intr-o perioada similara. Carrie Bradshaw, desi vorbea tot timpul despre sex, cauta dragostea si a ramas in cele din urma cu Mr. Big.

Emotiile umane sunt ritmice si se aseamana cu valurile. Iar unii spun ca aceste valuri guverneaza toate activitatile umane, inclusiv afacerile, politica si placerile. Cand starea de spirit este buna, oamenii cumpara actiuni, la fel cum cumpara haine, bilete la film, bijuterii. Iar cand starea sociala de spirit este rea, consumul scade si oamenii nu mai cumpara, ci vand actiuni.

Robert Prechter a ilustrat acest concept de comportament social in cartile sale despre “Socioeconomie”. El vorbeste despre polaritatea comportamentului si cum oamenii oscileaza intre stiri bune si proaste, intre intelegere si certuri, lene sau harnicie, constructivitate si distructivitate. Toate acestea fac ca pietele de capital sa urce sau sa coboare.

Pe langa “indicele fustelor”, exista si efectul de zgarie-nori. Cu cat mergem mai sus, cu atat suntem mai prosperi. Si invers – cu cat suntem mai prosperi, ajungem mai sus. Un studiu al celor mai inalte cladiri din lume a oferit rezultate interesante. De exemplu, finalizarea turnurilor World Trade Center, in 1973, a marcat atingerea pragului 1.000 de catre indicele Dow Jones. In Dubai, anuntul privind constructia Burj Dubai din martie 2005 a fost urmat, in noiembrie 2005, de maximul atins de bursa locala. Apoi, indexul a cazut cu 62 de puncte. Coincidenta? “Sa facem cea mai inalta cladire” inseamna un varf al prosperitatii si dupa un astfel de varf urmeaza inevitabil o cadere. Oamenii produc mai multe bunuri si servicii cand starea de spirit este buna. Motivul pentru diferenta de timp dintre starea de spirit (urmarita de piata de capital) si rezultatul sau este faptul ca oamenii au nevoie de timp pentru a se pune in miscare. Si pentru a culege roadele muncii. Urmariti crizele, recesiunile si perioadele de inflorire economica si veti putea observa aceasta corelatie. Prechter a mers si mai departe, incluzand muzica la moda drept indicator al starii de spirit sociale. Lucrari mai recente pun in ecuatie si preferinta pentru anumite masini – cand piata e in crestere, preferam culorile negru, alb si rosu si modelele patratoase. Pe masura ce preferintele se muta spre culorile de tranzitie precum gri si argintiu si apoi spre maron, verde, societatea are o stare de spirit mai negativa. O “broscuta” Volkswagen verde este un semn clar de stare de spirit negativa.

Viitorul va fi negativ din punct de vedere social, in conditiile in care societatea de azi nu celebreaza pe marile ecrane dragostea, ci sexul. Pietele prevestesc evenimentele, iar evenimentele sunt cauzate de starea de spirit sociala, care evolueaza la fel ca sirul lui Fibonacci. Daca puneti o intrebare deschisa unui grup de 100 de oameni, raspunsurile se vor polariza cel mai probabil in proportie de 62/38. Daca tot credeti ca e o coincidenta, ganditi-va ca urmatorul vostru sef ar putea fi o femeie. Ele se descurca mai bine in perioadele de cadere. Si daca are si o “broscuta” verde si poarta fusta, e clar cum trebuie sa investiti la bursa.

Echipa Orpheus
Global Alternative Research

Autor: | Data: 18-04-2009 | Comentarii (0)

Etichete: Psihologie

Categorii: Psihologie

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

Investitorii nu folosesc ancorele psihologice doar pentru a stabili pretul activelor, ci si pentru a supraestima capacitatile individuale. In catedrala Sf. Ioan din La Valletta, in Malta, am admirat capodopera lui Caravaggio, “Decapitarea lui Sf. Ioan Botezatorul”. Tabloul este considerat prima pictura tragica moderna. Artistul secolului al XVI-lea a ramas necunoscut pana cand a devenit celebru 300 de ani mai tarziu, in anii ’20. Privind opera sa si reflectand asupra artei, expresiei, saraciei unui artist si a intregii economii din jurul sau, eram putin confuz. Sa mori in saracie si sa valorezi milioane dupa moarte este un concept ce poate apartine doar acestei lumi moderne.

Evaluarea unei opere de arta este similara cu cea a unei actiuni. Pietele lucreaza cu preturi-ancora atat la nivel individual, cat si de grup. Studii recente au aratat ca ancorele sunt expresii psihologice subiective, care sunt mai degraba inexacte. Ca grup si ca indivizi, avem o puternica tendinta de a stabili pretul unor active pe baza unor prejudecati. Pe scurt, stabilirea unui pret este mai degraba sentimentala, decat rationala. Daniel Kahneman, parintele economiei comportamentale, spune ca ancorarea reprezinta o expresie subiectiva cognitiva care descrie tendinta umana comuna de a ne baza prea mult (de a ne “ancora”) pe o singura trasatura sau informatie atunci cand luam o decizie. In timpul unui proces normal de luare a unei decizii, indivizii se ancoreaza (se bazeaza) pe o anumita informatie sau valoare si apoi ajusteaza acea valoare luand in considerare alte elemente. De obicei, dupa stabilirea ancorei, exista o tendinta de a gravita in jurul acelei valori. Pentru un speculator, indicele BET este o ancora pentru bursa romaneasca. Succesul pietei este decis in functie de tendinta ascendenta sau descendenta a indicelui. Nu piata totala atrage atentia, ci indicele care reprezinta ancora pentru investitorii locali si straini. Ancora bogatiei, cum ar putea-o numi cineva, este contagioasa. Acelasi lucru se intampla cand o persoana vrea sa cumpere o masina la mana a doua si se concentreaza prea mult pe anul de fabricatie. Ea foloseste aceste criterii ca baza pentru stabilirea valorii masinii, in loc sa se gandeasca cat de bine sunt intretinute motorul si transmisia. Simplul act de a gandi mai mult asupra unui aspect il influenteaza pe urmatorul, chiar daca nu exista o legatura logica intre ele. Astfel apare extrapolarea viciata, care rareori ne poate pregati pentru viitor si in mod invariabil prinde investitorii nepregatiti.

Dar problema cu valorile-ancora nu se opreste aici. Don Moore, profesor la Universitatea Carnegie Mellon, vorbeste despre concluzia general acceptata ca oamenii se considera mai buni decat media, cand efectele sunt izolate la abilitati si comportamente comune, si sub medie cand este vorba de comportamente rare si abilitati neobisnuite. Rezulta un grad ridicat de supraevaluare al oamenilor care cred ca sunt mai buni decat altii atunci cand nu e cazul. Un recent studiu BusinessWeek arata ca 90% dintre respondenti se considera a fi printre primii 10% performeri la locul de munca. Efectele lui “peste medie” au implicatii practice importante. Notiunea ca investitorii la bursa se cred mai buni decat alti investitori in identificarea urmatoarei oportunitati extraordinare a fost folosita pentru a explica rata mare de tranzactii de la bursa. Afirmatia potrivit careia managerii se considera mai buni decat altii a fost folosita pentru a explica frecventa ridicata a fuziunilor si achizitiilor. Notiunea potrivit careia oamenii considera plangerile lor mai justificate decat ale altora a fost folosita pentru a explica numarul mare de procese. Si credinta ca armatele sunt mai puternice decat ale altora a fost invocata pentru a explica disponibilitatea natiunilor de a alege calea costisitoare a razboiului. In special in situatii competitive, convingerea eronata ca esti mai bun decat concurenta va spori capacitatea de a recurge la inselaciuni sau intimidari.

Pe de alta parte, oamenii se considera mai slabi decat altii in ceea ce priveste sarcini dificile, precum programarea pe computer, trecerea peste moartea unei persoane apropiate sau traversarea unei crize. Efectele bune ale celor care se cred mai buni decat altii dispar aproape in intregime in cazul evenimentelor asupra carora oamenii nu au nici un control. Unele studii arata ca plasarea in inferioritate ajuta oamenii sa se simta mai bine prin reducerea stresului sau sporirea respectului de sine. Domeniile “usoare” aduc o concurenta foarte mare si rate mai ridicate de esec. Si, cum deciziile de grup sunt pozitive si de obicei mai subiective decat ale indivizilor, sansele unui esec ca grup sunt mari.

Aceste rezultate pozitive de grup duc la prabusiri cand sunt atacate. Rezultatele sunt mai vizibile cand se produc corectii pe piata. Cand bursa scade, grupul cauta comparatii globale, reducand stresul sau crescand respectul de sine, si invers. Aprecierea artei este de asemenea un fenomen interesant si la fel de important la stresul unui grup pe care il poate crea o piata in cadere. Acelasi grup care s-a ancorat de pretul unui Caravaggio in vremurile bune, exact inainte de inceputul Marii Crize economice.

Echipa Orpheus
Global Alternative Research

Autor: | Data: 18-04-2009 | Comentarii (0)

Etichete: Psihologie

Categorii: Psihologie

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

“Invatam din istorie faptul ca nu invatam din istorie”, aceste faimoase cuvinte ale lui George Bernard Shaw sunt o realitate care se potriveste perfect omenirii. Acesti oameni despre care a vorbit se ocupa printre altele si cu actiuni si marfuri. Si majoritatea au tendinta sa uite de aceste vorbe scrise ale destinului. Doar putini inteleg in timp ce majoritatea piere din cauza vederii limitate. Lacomia a umbrit judecata sanatoasa la scala istorica. Abilitatile personale si puterea statului au fost mereu supraestimate. Natiuni intregi impreuna cu geniile lor au pierit in fata ciclicitatii pietelor. Si atata timp cat omenirea exista, dragostea noastra pentru speculatie si razboi, creatie si distrugere, celebrare si calomniere va continua. Aceasta ciclicitate a psihologiei in masa – vioaie azi si depresiva maine – este cea care ne impinge spre un comportament extrem unde nu stim cum sa ne oprim si de aici violenta pauza pe care istoria economiei o numeste prabusire.

Citeste articolul intreg

Echipa Orpheus
Global Alternative Research

Autor: | Data: 11-03-2009 | Comentarii (0)

Etichete: Psihologie

Categorii: Psihologie

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA