In prima saptamana a lunii m-am transformat intr-un suporter de film. Am vizionat opt filme la festivalul anual TIFF (Transilvania International Film Festival) in Cluj. Pa-ra-da, filmul lui Marco Pontecorvo despre copiii fara adapost in Romania din perioada post-comunista. Conform New York Times, acesta a fost raspunsul Europei la blockbuster-ul indian “Slumdog Millionaire”. Apoi a urmat Dominique Blanc, actrita franceza detinatoare de premii jucand in L’autre. Ea a jucat rolul unei femei geloase si obsesive care tocmai a iesit dintr-o relatie. Filmul premiant Filmfobia, un documentar despre frica in societatea contemporana de Kiko Goifman (Brazilia). Echipa acestui documentar de tip film-in-film exploreaza limitele intelectului prin expunerea fobicilor la cele mai mari temeri irationale ale lor. “Valentino” este un film despre designerul legendar Valentino Garavani in ajunul plecarii lui din 2008 din compania pe care a fondat-o in Roma in urma cu 45 de ani. Filmul a fost premiat la festivalul de film din Chicago. “La noapte dorm la Hollywood”, regizat de Antoine de Maximy, un comedian francez, este un film despre calatoria acestuia de pe coasta de Est spre coasta de Vest a Statelor Unite. Cameramanul calator porneste la drum, merge pe jos, cu autostopul, cu taxi, cu autobuzul, cu bicicleta sau chiar si cu un dric. Filmul contureaza un portret al Statelor Unite care este impresionant si surprinzator in acelasi timp. Apoi a urmat “Om pe sarma”, un film care a obtinut premiul Academy Award in 2008, regizat de James Marsh. Filmul face cronica mersului pe sarma al lui Philippe Petit in 1974 intre turnurile gemene ale World Trade Center-ului din New York. Filmul este bazat pe cartea lui Philippe Petit cu titlul “A ajunge la nori”. Ultimul film a fost “Gabhricha Paus”, “Ploaia blestemata”, regizat de Prashant Pethe. Acesta a fost singurul film indian care a figurat pe lista celor 31 de proiecte selectate pentru finantare de catre Rotterdam International Film Festival.
Ultimul film a completat un ciclu pentru mine, deoarece a facut legatura cu un articol mai vechi “cine ii ucide pe fermierii de bumbac?” pe care l-am scris pe data de 05 februarie 2007. Aceasta m-a conectat din nou cu psihologia, filozofia si timpul. Tot ceea ce numim arta sau cinema are o anumita individualitate. Sarbatorim individualismul, facem filme si picturi despre el, postam pe bloguri, cantam, ne exprimam. De cealalta parte a individualismului sta generalismul, grupismul, masele, starea de spirit sociala, care este apatica si este diferita de individualism. Arata ca o umbra continua, care difera in culori in mod extrem insa fara a avea o linie clara de separare. Nu putem niciodata sa o acaparam in intregime ca pe un singur film la un singur festival de film Cannes. Nu putem vedea niciodata imaginea de ansamblu, este prea mare pentru a fi vizualizata de noi toti. Ne asociem cu unele imagini, cu altele nu ne asociem, iar cu unele nu vrem sa ne asociem. Acesta este motivul pentru care vom avea multe festivaluri de film si mii de filme care insufletesc acea stare de spirit subtila, acea emotie umana, acea parte neinsemnata a starii de spirit universale mereu schimbatoare. De fapt, povestile pe care le vedem in filme sunt cele despre care scriem in piete. Doar ca le numim altfel.
Realitatea ploii este dura pentru un fermier, insa poate fi doar un element care ii strica cheful omului de la oras. Starea de spirit umana este socanta si frumoasa in acelasi timp. In ciuda acestei diversitati si acestui contrast, oare are aceasta stare de spirit o forma? Are convingerea/credinta o forma de tipar? Este emotia similara cu sine? Aspectul similar este apa, insa poate avea intelesuri si interpretari diferite daca decorul se schimba. Cat de diferite sunt aceste interpretari? Sa analizam putin un fermier si un trader. Exista o anticipare umana (a ploii sau a stirilor), exista o datorie (pamantul unde e ferma sau ipoteca platita pentru casa), exista o prognoza (in legatura cu ploaia sau cu pietele), exista o speculatie si o speranta neimpacata (lucrurile vor fi diferite de aceasta data), exista un risc si un profit (corect sau incorect) in ambele cazuri si exista o inertie pentru a pastra status quo-ul. Fermierul nu se poate opri din cultivarea pamantului asa cum nici traderul nu ii poate rezista ispitei trade-ului. Suntem legati de vocatia noastra, avem ocupatii si interpretari diferite, dar care au un cadru emotional similar.
Interpretarile sunt culoarea, iluzia sau haosul cum ar putea spune unii. Oare ploaia a fost aceea care l-a ucis pe fermier? Exista o negativitate seculara de mai mult de o decada in ceea ce priveste bumbacul. In film nu au fost mentionate preturile bumbacului. De ce? Pentru ca cadrul de referinta pentru a explora emotia a fost diferita. Atunci pe cine dam vina pentru pierderea unei vieti, daca nu pe ploaie, atunci sigur nici pe pretul bumbacului. Putem da vine pe deriva emotionala. Inabilitatea umana de a se detasa, de a se opri, de a lua o pauza, de a nu juca la bursa, de a lua o vacanta, de a nu merge la munca o zi (ar trebui sa vedeti filmul). Nu este vorba de a fi mechanic. Este vorba de faptul ca suntem in deriva.
Finantele comportamentale se refera la o tendinta psihologica similara cu deriva. In studiul sau despre literatura scrisa in legatura cu deriva de dupa anuntarea castigurilor, Bernard (1993) discuta dovezile privitoare la sub-reactionarea preturilor la prognozele analistilor. El explica faptul ca preturile de dupa anuntare in cazul firmelor care au raportat “vesti bune” au tendinta sa derive in sus, in timp ce preturile in cazul firmelor care au raportat “vesti proaste” au tendinta de a deriva in jos. Ne costa sa detinem actiuni care au trecut prin surprize recente de castiguri pozitive mari, deoarece piata nu se ajusteaza in totalitate la vestile bune. Mai degraba piata se ajusteaza in cele trei trimestre care urmeaza dupa anunt. Aceasta sub-reactionare sau supra-reactionare ii este atribuita mai tarziu si comportamentului analistilor. Finantele comportamentale nu incearca sa faca diferenta intre sub-reactionarea sau supra-reactionarea preturilor si cea a comportamentului analistilor. Materia vorbeste, de asemenea, despre doua moduri de abordare a investitiilor, abordarea momentum si abordarea de inversare (contrariana). Abordarea momentum este abordarea de turma, mult mai comuna si comfortabila datorita derivei sentimentului.
Noi la Orpheus nu vom fi surprinsi daca urmatoarea intrebare ar fi pusa pentru prima oara comportamentalistilor. Cine sau ce supra-reactioneaza, preturile, oamenii, sau ambii? Inabilitatea de a inregistra o pierdere sau amanarea poate fi asociata cu deriva sentimentului. Celelalte idei comportamentale ca de exemplu predilectia spre extrapolare sau efectul psihologic de turma sunt doar o extensie a acestei derive. Cand mai multi oameni se intalnesc, gandirea de grup preia conducerea si se presupune ca grupul gandeste corect, de aceea efectul de turma (deriva) devine natural. Analistii tehnici au tratat si ei ideea de deriva in mod inconstient. De ce pietele bear au doua stagii de cadere? De ce se extind pietele? Movitul nu este faptul ca sentimentul are inertie, nu se poate opri dupa o cadere adanca, are nevoie de timp ca sa reflecte, ca sa decida. Acesta este motivul pentru care sentimentul de grup deriva. Chiar daca formatiunile de top sunt mai ascutite si mai rapide, exista multe cazuri de retestare a topurilor istorice, sentimentul nu renunta usor la status quo. Asa suntem noi ca un grup si din acest motiv ne simtim comfortabili in deriva. De unde a aparut broasca in fantana? A aparut din nevoia noastra de status quo. Iubim fantana proverbiala.
De ce este dramatismul cea mai potrivita abordare care sa aduca schimbarea adevarata? Deoarece dramatismul este singura cale pentru a indemna o societate in deriva sa isi schimbe modul de abordare. Iesirea din comfortul grupismului are nevoie de invingerea fricii de a ramane singur si de a schimba status quo-ul. Calea de la grupism la individualism sau viceversa inseamna, de asemenea, miscare, schimbare. Prin urmare, orice intrebari in legatura cu sentimentul dinamic sau in deriva pot fi lasate la o parte daca asociem deriva cu pulsul sau viata. Daca starea de spirit este un conducator atat de important al tendintei economice, atunci aceasta trebuie sa fie miscatoare si nu statica.
Acum ca am ajuns la concluzia ca sentimentul se misca, cum putem sa incepem sa il cuantificam? Sondajele de sentiment sunt aruncate la gunoi de finantele comportamentale, dar nici macar un comportamentalist nu vorbeste despre ciclicitatea in sondajele de sentiment. Rezultatele procentuale bullish se misca de la o extrema la alta intr-un interval de trend (0-100%). Acum cineva ar putea intreba ce legatura au convingerile, frica, lacomia, panica cu rezultatele de sentiment? Rezultatele exprima doar gradul de convingere sau lacomie pe piata la extrema pozitiva si gradul de frica sau panica la extrema negativa. Ciclicitatea sentimentului poate fi observata in toate cadrele de timp, de la 1 minut la mai multi ani, oamenii (traderii) se vor misca de la euforie la pasivitate in toate cadrele de timp. Daca ciclurile nu sunt matematice, atunci cum poate fi starea de spirit matematica? Dar daca ciclurile ar fi matematice, atunci starea de spirit devine, de asemenea, matematica? Translatia Timpului pe care am explicat-o anterior nu doar face legatura intre eficienta si ineficienta, ci este si forta care sta la baza definirii starii de spirit.
Starea de spirit umana deriva din cauza timpului. Cu cat este mai mare timpul din spatele starii de spirit, cu atat este mai mare impactul. Gradele starii de spirit sunt cele care cauzeaza razboaie cand sunt la o extrema negativa si aceleasi grade ale starii de spirit cauzeaza euforie si bubbles la o extrema pozitiva. Exista o teorie despre miscarea pietei cauzata de deriva starii de spirit, exista o teorie despre pietele care cauzeaza schimbari in starea de spirit, exista o teorie despre ce pot face creditele cu starea de spirit sociala. Nu exista si o teorie despre ce face timpul cu aceasta stare de spirit? Daca starea de spirit, la fel ca orice, ia forma tiparului de timp? Daca starea de spirit se divide in fractali, la fel ca orice in natura si pret? Este usor de demonstrat ca starea de spirit sociala este un tipar, nu doar un ciclu. Frica si lacomia au un tipar, asa cum au si convingerile. Toate presupun tiparul timpului, tiparul triadelor de timp, triunghiul intr-un triunghi.
Finantele comportamentale au devenit un mod de gandire deoarece exista un tipar observat, tiparul erorilor in comportament. Doar ca comportamentalistii vedeau emotiile ca pe filme, multe filme, multe emotii si multe erori. Nu s-a facut nici-o incercare de a le grupa. Socioeconomia lui Robert Prechter a fost prima materie care a incercat sa clasifice starea de spirit. In 2002, Prechter a spus ca se asteapta sa mai dureze inca 10 ani construirea unei teorii intregi din componentele, aspectele, procesele si structura starii de spirit sociale. Acest articol incearca sa extinda munca lui Prechter, chiar daca nu in directia pe care si-ar fi imaginat-o acesta cu 20 de ani in urma.
Socioeconomia demonstreaza tendinta starii de spirit sociale, pe care noi o etichetam drept deriva. Prechter a acceptat ca munca componentelor a fost mai mult un sumar al observatiilor si nu o ipoteza. Translatia timpului si impactul lui asupra starii de spirit este o ipoteza pentru noi. In urma cu 70 de ani, R N Elliott a spus ca emotiile umane sunt ritmice si valurile lor guverneaza “toate activitatile umane, fie acestea afaceri, politica sau cautarea placerii”. Elliott a spus ca “emotiile umane” nu este un termen precis. Pentru noi, la Orpheus, emotiile umane sunt masurabile si matematice la fel ca preturile, numai ca cuantificarea emotiei pentru cadre de timp de 1 minut este un proces ciudat si greu, deoarece traderul este mai ocupat cu trade-ul decat cu participarea la sondaje de sentiment.
Socioeconomia sugereaza ca exista o anumita polaritate sociala care sta la baza interactiunii sociale. Prechter se refera la aceste opuse ca fiind “pozitive” si “negative”, care, dupa parerea noastra, sunt polaritatea timpului care se reflecta in starea de spirit. El ilustreaza doua poluri ale starii de spirit sociale, si anume convingerea/teama, constructivitatea/distructivitatea, fericirea/nefericirea etc. In cartea lui intitulata “Principiul Wave al comportamentului social uman”, Prechter detaliaza o clasificare a starii de spirit schimbatoare cate cauzeaza schimbari in preturi sau in trend. Totusi, munca seminala nu studiaza amanuntit legatura dintre stare de spirit si timp. Acest guru admite ca observatiile lui ar putea fi folosite pentru a prognoza starea de spirit sociala, insa nu sugereaza ca starea de spirit in sine ar putea fi un fractal masurabil ca si curba power law a lui Pareto. Prechter a demonstrat agregatii mai mici care sugerau starea de spirit exprimand o forma fractala, insa admite totusi ca clasificarea lui este mai mult reprezentativa si nu precisa sau concluziva. Intelegerea fractalilor de timp simplifica multe provocari in legatura cu cuantificarea starii de spirit.
O stare de spirit umana nu are nevoie de un limbaj pentru a comunica. Imi amintesc ca gateam impreuna cu bucatarul meu pentru o saptamana intreaga in Mysore (India de Sud), amandoi vorbeam limbi diferite in aceeasi tara. Starea de spirit sociala este intretesuta in timp si timpul se transforma si se misca dandu-i puls starii sociale. Chiar daca comunicam sau comunicam gresit, polaritatea starii de spirit este un adevar matematic universal datorita timpului care sta la baza ei.
Cei mai buni traderi pe care i-am cunoscut isi puneau sub semnul intrebarii propriile emotii. Asa cum Philippe Petit, omul pe sarma a spus, “nu poate fi facut”. Cand visul de a merge pe sarma intre cele doua turnuri era improbabil, doar atunci a putut fi depasita dificultatea. Aceasta este felul in care individualismul sarbatorit intelege tiparul convingerii.
Citeste in limba engleza
ALPHA este un produs de strategie publicat ZILNIC, in limba romana si/sau in limba engleza. Raportul contine o strategie de tranzactionare in perechi doar long – doar short si o clasificare numerica bazata pe fractalii TIMPULUI. Semnalele sunt impartite in 3 perioade de timp diferite: sub minor (2-3 zile), minor (10-30 zile) si intermediar (peste 30 zile). Semnalele sunt ilustrate intr-un tabel si prin portofolii active. Alpha poate fi utilizat de catre manageri de fond pentru alocari relative, traderi pentru leverage si clienti VIP pentru tranzactii selective. Alpha face parte din sistemul analitic al triadele timpului dezvoltat de catre Orpheus Capitals.
