Probabilitatea nu inseamna doar intamplare ci si proportie.

Stii de cate ori folosim cuvantul “probabilitate” intr-o zi? Acest cuvant se refera la posibilitatea ca un eveniment anume sa se intample. Indiferent de capacitatea noastra de a calcula probabilitatea, frecvent estimam, comparam si luam decizii bazate pe probabilitate. Este un unghi subiectiv al convingerii ca evenimentul va avea loc. Conceptul de probabilitate are interpretari filozofice, psihologice si stiintifice. Mai simplu spus, insa, probabilitatea unui eveniment este raportul dintre numarul de evenimente favorabile si numarul tuturor cazurilor egal posibile.

Evolutia teoriei probabilitatii
Initial teoria probabilitatii a fost insipirata de jocurile de noroc din secolul 17. Totusi axiomatizarea completa s-a facut abia de catre Kolmogorov, in 1933, in “Bazele teoriei probabilitatii”. De-a lungul timpului, teoria probabilitatii a gasit cateva modele in natura si a devenit o ramura a matematicii cu un numar crescut de aplicatii. Pentru fizica teoria probabilitatii a devenit un instrument important in termodinamica si fizica cuantica.

Probabilitatea este motivul pentru care, o multime de fenomene din natura si societate, sunt considerate stocastice (aleatorii). Studiul lor nu poate fi determinant. Teoria probabilitatii se ocupa de legile evolutiei fenomenelor aleatorii. Aruncatul zarului sau datul cu banul ne-a determinat sa ne axam pe previziune, ducandu-ne astfel de la raportul initial relativ al probabilitatii. Abaterea atentiei spre elemente aleatorii s-a datorat detaliilor cum ar fi impulsul initial al zarului, pozitia de inceput a zarului , caracteristicile suprafetei pe care este aruncat zarul si asa mai departe. Timpul care ii ia unui betiv in drum spre casa, sa parcurga o distanta fixa, variaza datorita elementelor aleatorii (trafic, conditii meteorologice, cantitatea de alcool, etc). Acestea au fost detaliile care ne-au determinat sa presupunem faptul ca raman neschimbate condiile esentiale ale fiecarui experiment. (“ceteris paribus” ).

Acest focus pe previziune, cauza si efect, ne-a facut sa dezvoltam experimente cu rezultate si sa ne axam pe metode de dezvoltare a studiului fenomenului aleatoriu, in ciuda faptului ca un aspect egal al probabilitatii contine frecventa relativa. De cate ori vei repeata un experiment in conditii identice, frecventa relativa a unui rezultat anume (raportul dintre numarul de experimente avand un rezultat anume si numarul total de experimente) este cam aceeasi.
Chiar focusul, evolutia fenomenului, cantitatea focusului si conditiile acestuia au complicat problema mai departe. Probabilitatea nu inseamna expresia unui nivel subiectiv a increderii personale in realizarea fenomenului, dar caracterizarea obiectiva a relatiei intre conditii si evenimente, sau intre cauza si effect. Probabilitatea unui eveniment este logica atata timp cat setul de conditii este lasat neschimbat. Orice schimbare a acestor conditii modifica probabilitatea si in consecinta legile statistice care guverneaza fenomenul. Asadar, daca nu se pot mentine conditiile initiale, poate stiinta sa gaseasca vreodata o solutie?

Datorita acestui fapt notiunea ca un future sa ne guverneze viata pare valabila si din acelasi motiv idea ca previziunile pe termen lung sunt considerate imposibil de facut. Va ramane viata noastra intamplatoare? Vom reusi oare sa iesim vreodata din aceasta dilemma ca, desi toate sistemele sunt precise, insemnand ca dinamica lor viitoare este complet determinate de conditiile initiale, cu nici un element aleatoriu implicat, sunt totusi haotice? Nu este ciudat sa traiesti intr-un haos determinat?

Vrem sa credem ca viata este intamplatoare, cu toate ca, aceleasi teorii ale intamplarii vorbesc despre proportie relative si tipare. Vrem sa dezvoltam teorii ale intamplarii ,cu toate ca, avem istorie stiintifica a previziunii si a ordinii in fizica. Comportamentul betivului are o ordine, dar nu o consideram. Fiintele umane au probleme cu extremele. Daca avem de-a face cu o extrema pe care omenirea nu o poate explica, suntem invadati de ganduri de dezordine, imprevizibil, lipsa de echilibru si ineficienta. Tocmai faptul ca avem un caz de ineficienta, in ce priveste criza din piata, in timp ce cutremurele sunt dezastre natural previzibile, ne demonstreaza standardele duble in ce priveste modul in care tratam extremele. Construim economia in jurul normalitatii, dar cand Mandelbrot a dovedit ca extremele sunt normale, toata lumea noastra ordonata pare sa se fi prabusit.

Cum ne raportam la extreme?
Ce facem in privinta extremelor? Cream noi subiecte, econofizica, econostiinta, econobiologie si finante comportamentale pentru a ne explica extremele. Cu toate ca am facut o treaba buna ilustrand extremele in ecomomie (departe de normalitate) inca ne zbatem sa explicam ordinea in acest haos. Nu parem sa stim de ce este o ordine in aceste extreme, de ce se repeta ele. Doar pentru ca nu putem sa explicam temporizarea extremelor, spunem ca totul este intamplator. Daca am spune ca este ordonata, ar fi de asteptat sa cunoastem recurenta urmatoarei extreme.

Descompunerea timpului
Aratand o ordine in timp, am putea demonstra faptul ca nu sunt fluturi care provoaca Armaghedon. Ar demonstra, de asemnea, faptul ca intamplarea nu se datoreaza conditiilor initiale, dar ca ar fi o limita pana la care se poate intelege si modela timpul. In articolul anterior am ilustrat cazuri pe bunuri globale si cum timpul se descompune intr-o forma similara. De aceasta data am ales evenimente aleatorii, precum cronologia in istoria Indiei incepand cu civilizatia din valea Indusului din anul 3000 I.Hr. pana la recentele alegeri politice, cronologia bataliilor incepand de la “batalia Maratonului” din anul 490 I.Hr. pana la “batalia din Dien Bien Phu” din 1954, cronologia istoriei navale a SUA incepand de la comanda celor sase fregate pe data de 27 martie 1794 pana la recenta aniversare a 200 de ani, in 1997, si cronologia imperiului roman incepand cu Augustus in 27 I.Hr. pana la Romulus Augustus in 475 d.Hr. Si ghici ce s-a intamplat? Asa numitele evenimente aleatorii in timp s-au descompus proportional.

Care ar fi probabilitatea ca descompunerea timpului in patru evenimente aleatorii in istorie sa se descompuna intr-o forma similara exponentiala? Si care ar fi sansa ca aceasta descompunere a timpului in evenimente istorice sa fie similara cu descompunerea bunurilor globale precum aurul, petrol, indicele Dow, indicele Sensex, indicele Bet, etc? Asadar pentru noi, cei de la Orpheus, probabilitatea este de suta la suta, deoarece nu vorbim de o descompunere intamplatoare, ci de un tipar al timpului. Blog-eri precum Paul Kedrosky din ‘Lacomia infectioasa” vorbesc despre sfarsitul finantelor comportamentale ilustrand cum fondul de investitii al lui Richard Thaler a subperformat. Acest articol este vechi, dar tocmai datorita faptului ca utilitatea practica a modelelor comportamentale este provocata pe internet sugereaza ca ar mai fi multa treaba de facut. In afara de modelele comportamentale, ceea ne suprinde este cum a crezut lumea povestea cu fluturii din Brazilia cauzand tornade in Texas?

Timpul este prea anost pentru a deveni o poveste supravanduta, dar este intradevar socant cat de montate sunt neajutorate fiintele umane sa fie neatente la “lebada neagra”. Intamplarea ofera fiintelor umane un sentiment ca sunt pierdute intr-un labirint, dar, daca omul este intradevar intr-un labirint, o esuare constanta de a gasi calea il va forta sa vada tipare de esuare si, mai devreme sau mai tarziu, sa gaseasca o metoda de a iesi din labirint. Chiar daca fiintele umane sunt lacome si fricoase, ele nu sunt tampite, avand o pagina alba in capul lor, gata sa fie purtate unde le duce vantul. Vantul are o directie in baterea sa. Nimic nu se propaga in viata daca este intamplator, natura nu poate fi intamplatoare, propagarea, cresterea este ordonata deoarece timpul in care traim are proportie, tipar si descompunere.

Citeste in limba engleza

Autor: | Data: 13-01-2010 | Comentarii (0)

Categorii: Timp

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

O performanta divergenta care se repeta in cazul unei perechi de actiuni ar putea redefini alpha.

Research Affiliates LLC al lui Robert Arnott a primit o autorizatie pentru o metodologie de indexare care selecteaza si pondereaza actiunile folosind masuri fundamentale ale marimii unei companii, cum ar fi dividendele sau vanzarile. Indexarea fundamentala a devenit populara, cu 27 de milioane de dolari urmarind acesti indici. Acest numar reprezinta 3% din totalul investitiilor in S&P 500. Lasand la o parte faptul ca aceasta autorizatie ii ofera drepturi intelectuale lui Research Affiliates si genereaza un onorariu de licenta pentru companie, aceasta revolutie pune sub semnul intrebarii benchmarkul.

Am vorbit pe scurt despre indexarea fundamental in ultimele doua articole ale noastre. La modul cel mai simplu, Arnott si echipa lui de la Research Affiliates sugereaza ca investitia activa este un exercitiu zadarnic si investitia pasiva (indexarea) este mai buna daca este facuta folosind indexarea fundamentala. Cercetatorii au publicat multe lucrari stiintifice si o carte despre acest subiect. In aceasta carte Robert Arnott, Jason C. Hsu si John M. West detaliaza felul in care investitia pasiva a supraperformat impotriva a multor manageri de fonduri pe o perioada mai mare de timp. De exemplu, din 1983 fondul mutual bazat pe actiuni a subperformat impotriva fondului mutual bazat pe indicele S&P 500 cu mai mult de 200 de puncte.

Arnott face un caz impotriva managementului active, spunand ca “managerii activi nu pot sa fie inaintea indiciilor la modul colectiv, performanta relativa este un joc cu suma zero, orice castigator trebuie sa aiba un pagubas de partea cealalta a tranzactiei, iar cautarea alphei este un joc cu suma zero”. Autorii spun ca aceasta se intampla deoarece vanzarea celor mai profitabile investitii sta in opozitie cu natura umana, iar cumpararea subperformerilor sta impotriva instinctelor noastre naturale. Neglijarea acestui exercitiu simplu este sursa alphei negative, mai ales cand luam in calcul riscul si inversarea pietei.

Presupunerile indexarii fundamentale se bazeaza pe testarea istorica, care dovedeste ca alpha negativa vine intai din prea multa incredere in actiuni, apoi din ignorarea oportunitatilor de rebalansare (curajul de a iesi din castigatori) si in al treilea rand din goana dupa castigatori (portofoliile cu pondere de capitalizare). Aspectul al doilea si al treilea sunt similare, insa aspectul cu privire la prea multa incredere in actiuni poate fi revizuit.

Acest prim aspect sugereaza ca esuarea in a privi alte active pentru a diversifica va crea alpha negativa de-a lungul unei perioade mai mari de timp. Aceasta inseamna ca un investitor nu poate avea o strategie de investitie bazata numai pe actiuni pentru a genera profituri mai mari decat benchmarkul. Actiunile au o varietate larga de oferta. Exista actiuni bazate pe marfuri, active green etc. Daca luam in considerare ciclurile economice mari care ilustreaza mai multi ani de dobanzi mici sau mai multi ani de dobanzi mai mari, atunci sectorul sensibil fata de dobanzi se va abate de la sectoarele care nu sunt sensibile fata de dobanzi. Noi la Orpheus puteam ilustra mai multe exemple pentru a pune sub semnul intrebarii ideea ca un portofoliu din actiuni nu isi poate oferi o diversificare interna pentru a depasi benchmarkul. Vremurile sunt intotdeauna fara precedent si acceptarea faptului ca componentii unei clase de active decad impreuna si se ridica impreuna poate fi provocata daca ne uitam la performantele sectoarelor. Daca acesti componenti se ridica impreuna si decad impreuna, atunci performantele dintre sectoare nu se pot abate intr-o masura de 100% calculat anual. Avem un review semianual asupra pietelor indiene (India outlook H209) in care am ilustrat cazuri cu o divergenta de mai mult de 100% anual al performantelor dintre sectoare. BSE REAL a supraperformat impotriva lui BSE Sensex aducand un profit de 173% la nivel anual de la minimele din martie pana la 25 iulie. Precum anticipat, ciclul de performanta s-a inversat si BSE REAL a subperformat impotriva lui BSE Sensex aducand un profit de 27% la nivel anual din 24 iulie. Acest fapt ne aduce la punerea sub semnul intrebarii a intregii idei de premium al riscului. Intelegem intradevar ideea de premium al riscului ? Sau piata nu a stiut sa masoare alpha in primul rand ? Acum avem instrumente care ne ingaduie sa tranzactionam cu un leverage de -1 in cazul actiunilor. A zis cineva ca este greu de gasit o corelatie negativa ? Finantele moderne au o solutie.

Dintr-odata testarea istorica a lui Arnott asupra increderii in actiuni pare provocabila. Dupa aceasta divergent a performantelor dintre sectoare, daca putem sa evidentiam cazuri de perechi de actiuni construite din componente DOW 30 sau BSE 30 (India), componente care nu numai ca arata o divergenta de 100% in diferite perioade care se repeta, dar aduc si un profit mai mare decat ceea ce ar putea fi considerata o coincidenta de catre o minte conventionala, clauza increderii in actiuni este deschisa dezbaterii. Am ilustrat acest lucru in cazul Grasim si Larsen & Toubro, doua blue chipuri din universul actiunilor indiene in valoare de mai multe milioane de dolari. Ciclurile de performanta intre perechi pot izola divergente extreme intre actiuni din acelasi sector strans corelate si similare. In perioada 24 octombrie 08 – 24 martie 09 o strategie Long Grasim – Short L&T a adus un profit de 72%, in timp ce in perioada 25 Martie – 1 iulie 09 strategia Short Grasim – Long L&T a adus un profit de 100%. Aceasta ar putea pare o coincidenta ciudata, faptul ca daca cumparam o actiune si vindem o alta actiune din acelasi sector, pretul actiunii pe care o vindem scade, iar pretul actiunii pe care o cumparam creste. O divergenta similara poate fi aratata in cazurile Chevron – Exxon, Coca Cola – Kraft, GE – Caterpillar, Pfizer – JNJ si chiar intre indici. Cum puteam explica aceasta divergenta ? Cum ar explica si masura piata aceasta abilitate de a izola astfel de performante in mod regulat ?

Arnott, scoala finantelor comportamentale, Mandelbrot si multi altii nu accepta ciclicitatea performantelor ca fiind cuantificabila in diferitele cadre de timp. Ideea ca alpha sau performanta relative este un joc cu suma zero este o iluzie. Daca timpul este compus din fractali, atunci alpha este infinita si spre deosebire de crezul popular, lacomia si frica umana este finita. Ciclicitatea sta la baza indexarii fundamentale si a finantelor comportamentale. Doar pentru ca majoritatea nu gaseste alpha si doar Johan Paulson o intelege, nu inseamna ca indexarea pasiva este mai buna decat investirea activa. Investirea activa va esua daca nu intelegem ciclicitatea timpului, ciclicitatea performantelor. Managementul activ este aleatoriu si imprevizibil daca nu intelege ordinea ciclurilor de timp, al fractalilor de timp sau al ciclurilor de performanta.

Piata, activele, performanta au fost intotdeauna relative. Prin diversificare Arnott isi propune sa captureze performanta relativa dintre active, contrazicandu-se pe el insusi cand spune ca acest lucru nu este posibil in cazul actiunilor pure. Nu putem spune ca pietele sunt ineficiente pe de-o parte, iar pe de alta parte sa ii spunem cautatorului alphei ca traieste intr-un vis. Totul in piete este o pereche. Chiar daca ne uitam la actiuni, ele sunt o pereche cu valuta locala. Indexarea fundamental vs. investirea Mcap este o performanta relativa. Arnott spune ca riscul este simetric, de ce nu ciclic? Cartea aduce in discutie si faptul ca aproape toate strategiile de investitii au avut o anumita ciclicitate, cu perioade de performanta mai buna sau mai rea. Cine spune ca aceasta ciclicitate a performantei nu este cuantificabila ? O intrebare similara ii poate fi pusa lui Robert Shiller, Yale care ilustreaza un caz despre cum performerii cei mai rai (in termeni P/E) ajung sa fie performeri de top o decada mai tarziu.

Nu stiu din ce cauza doar testarea istorica l-a convins pe Arnott ca este mai bines a evite jocul performantei. Indicele fundamental are multe merite peste indexarea traditional, insa felul in care a fost pus impotriva tuturor investitiilor active este confruntabil la nivel academic. Ideea insasi ca goana dupa performanta se traduce in majorarea profitului fara a lua in seama alte costuri presupune ca aceste strategii de performanta sunt deja intelese si nu mai este nimic de inteles in legatura cu goana dupa performanta.

In concluzie, daca divergentele de performanta intre actiuni sunt cuantificabile si indexabile, indexarea fundamental este provocata nu numai in premisa ei de zadarnicie a investirii active, ci si in statutul ei de cea mai buna solutie de investire pasiva. Aceasta pare un obstacol monumental pentru o simpla pereche ineficienta de actiuni.

Citeste in limba engleza

Autor: | Data: 23-11-2009 | Comentarii (0)

Etichete: Alpha, ciclicitate, performanta, Timp

Categorii: Timp

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

Investirea cu ajutorul momentum-ului facuta de majoritatea investitorilor si managerilor de fonduri in ziua de azi este un factor de bunastare care aduce unui portofoliu mai multa paguba decat beneficii.

Conform finantelor comportamentale, investirea cu ajutorul momentum-ului sta la baza greselilor de investitie. Dar cum puteti stii daca sunteti un investitor al momentum-ului? La modul cel mai simplu, daca alegeti actiunile in functie de stiri, volum sau pret, sunteti un investitor al momentum-ului. Credinta dumneavoastra in miscatorii pietei si stiri va leaga de momentum. Care este partea buna a investirii in momentum ? Majoritatea este de partea dumneavoastra. Exista un anumit comfort al numerelor. Perioadele de momentum pot fi extinse si mari. A nu fi un investitor al momentum-ului poate fi dureros pentru ca sunt ratate unele miscari de pret substantiale. Investirea in momentum inseamna si o investire in crestere, castigatori, companii de success, actiuni care sunt deja identificate ca fiind performante. Tehnica este de a face ceea ce face majoritatea. Chiar daca vorbim de oscilatori tehnici care continua sa sugereze ca trendul este inca valabil sau indicatori fundamentali care ne spun ca castigurile vor continua sa fie mari, momentum-ul inseamna nevoia noastra de a specula avand siguranta ca nu suntem singuri. Aceasta tehnica inseamna si actiuni bune si actiuni rele. Finantele comportamentale au scris despre abilitatea investitorului de a atribui mai multa valoare acelei companii pe care piata o considera buna si de a respinge companiile pe care piata le considera rele.

Majoritatea investitorilor din ziua de azi sunt investitori ai momentum-ului, indiferent de modul de abordare pe care il folosesc in alegerea actiunilor sau sectorului (tehnic, fundamental sau cantitativ). Investitorii nu isi schimba stilul de investitie pentru ca cred in eficienta sau ineficienta pietei. De fapt, majoritatii investitorilor nu le pasa sau nici macar nu stiu de aceasta dezbatere. Ei sunt condusi de psihologia momentum-ului. Chiar si analistii si expertii sufera din cauza acestei psihologii. Dupa lectiile grele din 2000, Wall Street a inceput sa fie mai atent la prognozele analistilor impotriva momentum-ului pietei. Prognozele sunt inca putine. A fi impotriva momentum-ului pietei este o competenta grea, deoarece instrumentele de sincronizare cu piata sunt intr-un stagiu primar si foarte putini incearca sa faca acest lucru. Deoarece sunt putini la numar, sincronizatorii pietei sunt judecati dur. O prada care sta singura este mult mai probabil sa fie atacata de vanator, in numar mai mare probabilitatea de a fi ucis este mai mica.

Viata ar fi usoara daca un investitor ar merge cu autobuzul la zoo cu un grup de prieteni si s-ar intoarce singur sau ar merge altundeva de la zoo, lasandu-si prietenii in urma. Acest comportament individual ar putea sa ne lase cu putini prieteni in viata reala, insa din pacate suntem la fel si in piete asa cum suntem in viata reala. Foarte putini pot sa isi separe viata economica de cea sociala. Vom investi impreuna in imobiliare si vom pierde impreuna din aceasta investitie. Investirea cu ajutorul momentum-ului este genetica, ne nastem cu aceasta si ca sa o intelegem, intrebam sau sa o schimbam este un obstacol monumental. Uneori putem spune « Wow !! Am fost destept pentru ca am iesit din piata mai repede », insa pana nu ne lepadam de aceasta psihologie a momentum-ului si gandire sociala, suntem si vom fi investitori ai momentum-ului, iar norocul propriu nu ne va proteja tot timpul.

Unii investitori ar putea spune acum ca sunt legati de aceasta si de aceea cauta manageri de fonduri inteligenti. Cautarea performantei in managementul banilor este o extensie a investirii in momentum. Istoria pietei a dovedit ca managerii de fonduri nu au reusit sa intreaca benchmark-ul pe o perioada mai lunga de timp. Cu ce ramanem atunci ? Pana la urma piata este cel mai performant benchmark si toate eforturile sunt in zadar daca tot internetul si stirile si cercetarile ne aduc un castig sau o pierdere marginal mai mare sau mai mica decat piata, atunci de ce sa nu cumparam benchmark-ul pur si simplu?

Incerc sa va conving ca modul de abordare al investitiei unde sunteti manager de fonduri (sau alegeti unul) nu va intrece benchmarkul, aveti nevoie de o strategie noua si trebuie sa reganditi valoarea timpului dumneavoastra. Nu este usor pentru un manager de fonduri ca sa le zica acest lucru clientilor sai, insa acesta este purul adevar. Nu multi manageri va vor spune asta, mai degraba va vor arata performanta benchmarkului sau riscul portofoliului. Nu ii judecam pe managerii de fonduri pentru ca ii iubim, de aceea nu exista un alpha adevarat, doar beta. Daca credeti ca aceasta idee este prea rapida pentru mintea dumneavoastra, ar trebui sa cititi Indexarea Fundamentala al lui Robert Arnott. Arnott conduce Research Affiliates si a pus sub semnul intrebarii insasi crearea indicelui. Conform lui, felul in care construim aceste benchmarkuri este eronat si cazul indexarii este slab. Benjamin Graham (parintele analizei de actiuni) a propus cazul indexarii in timp ce selectam si adunam actiunile superioare. Daca zeii investirii fundamentale nu ne sfatuiesc sa selectam actiuni si ne imping spre investirea pasiva in indici, trebuie sa judecam unde ne aflam noi si managerii nostri de fonduri.

De fapt, telul meu nu este de a va intoarce impotriva urmarii trendului, sau sa va sfatuiesc sa nu fiti investitori ai momentum-ului, pentru ca fara aceasta psihologie a majoritatii nu am avea o piata reala. Foarte putina literatura de piata recunoaste acest rol economic. Investirea in momentum creaza ciclul economic. Cine nu e un investitor al momentum-ului? O persoana care nu pariaza pe trenduri, stiri si miscarea preturilor ci pe extremele de sentiment, puncte joase de intrare si valoare. Astfel sunt create ciclurile de crestere si valoare. Investitorul momentum-ului duce cresterea la o extrema care nu poate fi sustinuta cand ciclul se intoarce.

Conform unei lucrari despre crestere si cicluri scrisa de Arnott, piata a facut o treaba buna diferentiand cresterea de valoare, insa piata a discontat companiile valoroase prea mult si a platit un premium de 50% pentru companiile in crestere, relativ fata de valoarea companiei. Acest premium in pretul din piata este mult prea mare pentru a fi justificat de realitate. Arnott vorbeste despre un tipar separat al timpului sau perioadelor care incep cu o evaluare joasa (actiuni de crestere la un premium mic fata de valoare), urmata de o evaluare in rapida crestere. Pentru perioade de 20 sau mai multi ani, piata niciodata nu a esuat sa plateasca mai mult pentru succesele realizate pe termen lung ale companiilor in crestere. Valoarea a supraperformat cresterea in cei mai multi ani, in cele mai multe piete din lume. Am invatat ceva din aceasta experienta? Investitorii au platit mereu mai mult pentru actiunile premium decat pentru actiunile valoroase? Indexarea fundamentala a lui Arnott se suprapune cu finantele comportamentale, care vorbeste, de asemenea, despre cumpararea castigatorilor si vanzarea pagubasilor. Nu vorbesc ambele de ciclurile de performanta? Si cum este investitia incompleta si condusa de momentum fara intelegerea Ciclului (Timpului)?

Citeste in limba engleza

Autor: | Data: 19-11-2009 | Comentarii (0)

Etichete: ciclicitate, momentum, Timp

Categorii: Timp

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

Societatea este acum ocupata cu evidentierea erorilor si nu isi da seama ca acestea se repeta.

Toata lumea greseste. Este un proces de invatare. Unele erori sunt mici, altele mari si unele generationale. Dupa o generatie, incepe un ciclu nou de erori si invataminte, care este oarecum similar, insa nu la fel.

Indicele Dow si dupa

Charles Dow a facut indicele in 1884, iar in 1984 societatea a inceput sa tranzactioneze contracte futures pe acest indice. Putem vedea un ciclu de evolutie al instrumentelor lung de un secol. Instrumentele se lanseaza iar intelegerea ramane in urma in timp ce traderii si investitorii speculeaza, se adapteaza si isi asuma riscuri. Acest risc este cel care genereaza profituri si pierderi.

1929 s-a intamplat cu 45 de ani dupa ce a fost lansat indicele Dow. Interpretarea sociala a Marii Depresii fara nivelurile Dow pare un studiu de caz incomplet. 45-50 de ani au adus indicii in valul principal. Daca 1984 este considerat celalalt punct de reper al derivatelor, atunci imaginea completa ar putea fi vizibila in jurul anilor 2030. In anul 2010 suntem la jumatatea drumului, constienti marginal de ce pot face derivatele unui portofoliu si societatii.

In timp ce trecem la urmatorii 25 de ani pentru a ne completa intelegerea in legatura cu ceea ce am creat, pana in anul 1984 vom vedea o schimbare de paradigma. Suntem deja martorii unei schimbari in concentrarea intelectuala si academica. Nu este vorba de idealizarea ciclului de profit sau ciclului de creatie, ci mai mult de glorificarea erorilor. Desigur, totul este facut in mod elegant.

Critica academica poate fi aspra. Uneori ma simt norocos ca sunt un practicant si nu un academician, dar aceasta este o eschivare. Cititi finantele comportamentale si veti vedea practicanti crucificati (bine, aceasta este o expresie dura) pentru judecata lor.

Repetarea erorilor trecutului

Nu este doar o coincidenta toata aceasta dezbatere in legatura cu finantele comportamentale care arunca la gunoi 200 de ani de economie, cardasia eficienta-ineficienta si Mandelbrot, care a spus ca curba sub forma de clopot e un nonsens. Suntem martorii valului descendent al ciclului erorii.

Eroarea si riscul asociate cu instrumentele si creatiile trecutului sunt subiectul stirilor de azi. Asadar, daca comportamentalistii presupun ca ei sunt in posesia adevarului si au ajuns sa isi invinga lipsurile, ar trebui sa astepte sa vada cum lipsurile si erorile finantelor comportamentale sunt glorificate la 50 de ani dupa ce au fost aduse in discutie in 1972. Un alt aspect interesant este ca aceasta discutie despre erori este suprapusa, deoarece glorificarea are un element de zgomot sau « feedback loop » asa cum a spus Robert Shiller. Societatea este acum ocupata cu evidentierea erorilor si nu isi da seama ca acestea se repeta.

Condusa de capitalizarea pietei

Lumea investitiilor este bazata pe capitalizarea pietei (mcap). O crestere a valorii mcap inseamna o crestere a profiturilor. Benchmark-ul pe care il urmarim sau indicii care ne spun ca suntem relativ mai bogati sau mai saraci sunt orientati spre mcap.

Performanta fondurilor este comparata cu acelasi benchmark.

Mcap a fost slavit in prima parte a ciclului erorii, cand creatiile trecutului sunt glorificate. Acum, in a doua parte a ciclului, noi ca societate destramam aceeasi idee. Investitia mcap este legata in mod intrinsic de cumpararea la preturi mai mari si vanzarea la preturi mai joase. Daca ceea ce urca are o pondere mai mare in benchmark, atunci despre asta este vorba.

Pe de alta parte, pagubasul sau cel care subperformeaza pierde din capitalizare si primeste o pondere mai mica in indice sau benchmark. Daca ca societate investim mai mult in castigator in timp ce acesta supraperformeaza si urca si mai putin in pagubas in timp ce acesta subperformeaza si scade pentru mai mult de 100 de ani, atunci comportamentalistii au dreptate in legatura cu tendinta sociala de a impinge castigatorii mai sus si viceversa.

Finantele comportamentale se refera la acest lucru sub numele de putere de reprezentare si investirea prin momentum. Aceasta eroare sociala este motivul pentru care cunoastem Cumpararea-Mentinerea fara o Vanzare. Aceasta este eroarea din cauza careia intelegerea noastra despre risc si profit este minima. In loc sa reducem din castigatori in portofoliu, noi ii adaugam si eliminam pagubasii. Acesta este si motivul pentru care nu ne uitam la piete la minima din martie pentru a cumpara ci la maxima din octombrie.

Chiar daca erorile sunt glorificate si ocupa mai mult decat necesar, acesta este timpul pentru a celebra greselile. Orpheus a adus in discutie ideea ciclurilor de performanta in luna martie a acestui an intr-un articol publicat la Universitatea din Kyoto. Ciclul de performanta este o solutie sau o recompense pentru investitia momentum sau mcap. Chiar daca comportamentalistii (care sunt in acelasi domeniu) nu ar fi de acord. Acest acord ar trebui sa se rezolve in 2030 cand ciclul erorii va lua sfarsit.

Citeste in limba engleza

Autor: | Data: 04-11-2009 | Comentarii (0)

Etichete: ciclicitate, Timp

Categorii: Timp

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

Ideea de performanta reprezinta benchmarking, alegerea unor actiuni bune, pierdere mica si desigur realizarea unui profit. Finantele comportamentale vorbesc despre o abordare simpla a performantei, cumparand “loserii” si vanzand castigatorii. In timpul unei conversatii cu un prieten economist s-a nascut ideea de loser’s index, o tehnica de indexare care combina abordarea comportamentala cu triadele de timp.

Abordarea comportamentala este simpla si semnificativa, dar nu explica foarte bine aspectul timpului. Cineva poate adopta o strategie de cumparare a loserilor anuali de top si de vanzare a castigatorilor de top, sau sa reduca orizontul de timp la cel trimestrial sau lunar? Cumpara loserii de top luna de luna si vinde canstigatorii de top luna de luna. Oare va functiona?

Dupa cum am ilustrat cu ocaziile precedente, ciclurile de performanta functioneaza in toate cadranele de timp, iar abordarea comportamentala de a cumpara loserii si de a vinde castigatorii confirma performanta ciclicitatii. Am scris despre numeric ranking bazat pe ciclurile de performanta, saptamana trecuta. Saptamana aceasta extindem ideea de numeric ranking pentru a genera semnale de tranzactionare sau de investitie. Daca numeric ranking, ciclurile de performanta, triadele de timp sunt conectate, atunci cumparand loserii si vanzand castigatorii este un exercitiu cuantificat care poate fi repetat in fiecare cadran de timp.

Ideea este de a “rank-ui” performerii si underperformerii de top pe un anumit cadran de timp. Daca ideea de ciclicitate a performantei functioneaza, atunci orice performer de top poate reprezenta o oportunitate de vanzare sau cumparare. Pe de alta parte, daca ai un portofoliu bine diversificat introducerea unui underperformer de top nu este doar o alegere buna ci de asemenea acesta reduce riscul relativ al intregului portofoliu in cazul unei “meltdown”. Ciclurile de perfomanta ofera un hedge natural si reduce riscul portofoliului. Investitorul preia cei mai buni performeri si reda cei mai rai underperformeri. Cand piata se intoarce in jos, performerii sunt mai putin afectati comparativ cu cei mai buni 30 de blue chip stock. Chiar si sectoarele de top ale pietei ar putea sa se mentina cu greu numarul 1 spot. Dupa cum se spune: “a deveni numarul unu este usor, dar a ramane numarul unu este mai dificil”. Ciclurile actiunilor de pe piata sunt mai pronuntate, asa ca un ranked performer de top ar trebui vandut mai degraba decat cumparat, dupa cum un investitor are nevoie si de performanta relativa nu doar de un blue chip pe care sa-l ia acasa.

Am luat in considerare indicii primelor 10 sectoare: CNXIT (TECH), BSEBANK, BSE OIL, BSE METALS, BSEHC (Health Care), BSECG (Capital Goods), BSECD (Consumer Durables), BSEFMCG (FMCG), BSE500, BSESC (Small Cap) si am “ranked” performanta acestora impotriva indicelui SENSEX. Pentru acest studiu au fost masurate performantele lunare ale indicilor.

Am primit semnalul backtested urmator. CNXIT a fost cel mai rau performer in ianuarie 2009 luna de luna in comparatie cu Nifty dintre cei 10 indici sectoriali studiati. Cel mai rau performer lunar a realizar o crestere de 227% din ianuarie 2009. in aprilie 2008 BSEOIL a fost cel mai bun performer din grup. Indicele sectorial a scazut 46% in 8 luni. Incepand din martie 2008 BSEMETALS (barring Apr 08) a fost cel mai bun performer al lunii, luna dupa luna pana in iunie 2008. Ciclul s-a intors impotriva leaderului si acesta a scazut 73% din iulie pana in decembrie. BSEHC a fost cel mai bun performer a lunilor iulie si august 2008. Preturile au scazut 36% din august 2008 pana in februarie 2009. Desi aceasta misterioasa acuratete ar trebui sa lase ideea performantelor ciclicitatii curata, aceste semnale pot fi considerate repere nu reguli.

Unde ne aflam acum? BSEBANK a fost cel mai bun performer luna de luna din toate sectoarele. Acesta este un timp de preluare sau redare? ramane intrebarea fundamentala pentru actiunile bancare, ciclurile sugereaza preluarea, reducerea sau short based al profilului investitorului cu privire la risc. Un alt sector care a iesit pe primul loc luna trecuta este BSESC (Small Cap). Un manager de fonduri m-a intrebat despre relentless rise in small cap stocks. Peformanta de top a small cap poate sa sugerege doar ca aceasta a depasit sectorul, iar timpul trebuie sa o ajunga. Acest lucru ar putea fi trist pentru bulls, devreme ce sunt in control acum. Dar un bull obisnuit intelege performanta si ciclurile mai bine. El de asemenea stie ca atunci cand incepem sa ne intrebam daca “Nifty will ever crack?”, inversarea este aproape.

Trenturile seculare nu au loc datorila unui singur sector ci se datoreaza confluentei cresterilor. Daca sectorul tehnologic si cel bancar au o performanta in aceiasi directie cateva luni, este timpul ca sectorul sa underperform. Chiar daca pietele nu scad, sectorul tehnologic si cel bancar nu ar trebui sa redea semnale relative alpha de aici. Consideram ca acesta este un entry point cu risc scazut pentru shorts pe sect bancar si tehnologic. Daca future shorts par dificile, Options pe SBI, NSEBANK si INFOSYS pentru DEC par o afacere conservatoare.

In ceea ce priveste loser’s index? Decat sa va uitati la performerii de top mai bine uitati-va la loserii de top, realizati un numeric ranking, cumparati-i si pastrati-i pana cand performantele acestora vor creste. Acesta este un exercitiu statistic si ca toate celelalte este legat de timp, un alt nume pentru indexul timpului.

Autor: | Data: 06-10-2009 | Comentarii (0)

Categorii: Timp

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

Singura diferenta intre a tranzactiona si a investi este legata de timp. O perioada mai lunga in care sunt detinute titlurile, este numita investitie, iar una mai scurta este numita tranzactionare. Detineri ale titlurilor pe termen scurt reduce riscul legat de timp, daca un trader poate sa intre si sa iasa repede de pe piata se presupune ca e mai putin riscant decat daca ar fi stat mai mult timp acolo. De vreme ce tranzactiile ample presupun mult timp, un trader foloseste derivatele pe post de parghii pentru a risca mai mult, acelasi risc pe care a vrut sa-l reduca atunci cand a devenit dintr-un trader un investitor. Deci, ideea care conteaza de fapt este legata de timpul in care este detinut un titlu de valoare si care este parghia cu care se lucreaza.

Exista multe preconceptii cu care traim. Analiza fundamentala este cea mai folosita cercetare, iar stirile sunt considerate cele care conduc piata, dar teoria principala: ipoteza pietelor eficiente (EMH), presupune clar ca cineva nu poate profita de pe urma pietei in mod consecvent atata timp cat miscarile pietei sunt aleatorii. Cu alte cuvinte teoria sustine ca sistemele de tranzactionare nu pot functiona.

In cartea sa (Evidence based technically analysis), David R Aronson detaliaza ideea aplicarii metodei stiintifice si a statisticii inferentiale pentru a tranzactiona pe baza semnalelor. Autorul dovedeste sistematic scaparile unui model aleator si ilustreaza cum actiunea pretului nealeatoare poate fi tranzactionata profitabil. De asemenea el sustine ideea devierii prin sublinierea faptului ca deviatiile pozitive sunt la fel de probabile ca si cele negative, deci avand simetrie. Aronson, a construit sisteme de tranzactionare in munca sa pana acum, dar tranzactionarea cu ajutorul sistemelor pentru a trai reprezinta o vacanta cam veche cu o istorie a tehnicilor de marketing.

In cartea sa ‘How I trade for a living’, Gary Smith vorbeste intr-un mod cuprinzator despre sistemele de tranzactionare. Multi dintre cei care concep sistemele de operare isi petrec tot timpul incercand sa potriveasca trecutul intr-un sistem Holy Grail vandabil. Exista o piata pentru asfel de sisteme unde cei care le concep devin jucatori pe piata si vand intre 50 si 75 de copii, castigand peste 100,000 $ pentru un sistem care functioneaza teoretic, dar in realitate profitul de pe urma folosirii acestuia este mic.

Sectiunea in care sunt ilustrate pierderile este foarte interesanta de citit, aici Gary evidentiaza statistica pierderilor maxime (celor mai mari pierderi). Dupa spusele lui Gary, aproape toate sistemele comerciale vandute sunt netranzactionabile datorita pierderilor excesive, deoarece in mod natural, toate sistemele sunt optimizate si exista o tentinta pentru majoritatea sistemelor sa se degradeze in timp. Cartea este un soc pentru cei care nu au folosit sau aveau de gand sa foloseasca un astfel de sistem de tranzactionare.

Sistemele care urmaresc timpul sunt expuse unui risc considerabil. De exemplu cele mai multe sisteme care urmaresc timpul genereaza semnale neprofitabile in proportie de 50-65%. Acestea apar atunci cand pe piata nu exista un trend, acest lucru avand loc aproape tot timpul. In aceste cazuri “urmaritorii de trend” experimenteaza spaima pierderilor. In timpul acestor pierderi nu este neobisnuit pentru “urmaritorii de trend” de succes sa piarda pana la 30 de procente din capitalul tranzactionat. Totusi ei au nevoie de un motiv puternic pentru a tolera riscul pierderilor. Acel motiv reprezinta oportunitatea, dar nu si garantia obtinerii de profit de pe urma trendului preturilor cand acesta are loc. Cu alte cuvinte un trend la o scara mare ofera o oportunitate “urmaritorilor de trend” care sunt capitalizati adecvat si care gestioneaza corect parghiile.

Asemenea esecuri diversificate se datoreaza faptului ca sistemele de tranzactionare si cele de anticipare, din ziua de azi nu inteleg timpul si legatura acestuia cu trendul. Deci, daca am putea evita pietele fara trend am putea preveni o pierdere in portofoliul nostru si am putea “impinge” industria intr-o directie pozitiva. Cum pot triadele de timp sa faca asta?

Ideea triadelor de timp sau a fractaliilor de timp poate fi vizualizata asemeni unui triunghi alcatuit din trei triunghiuri, la randul lor cuprinzand noua triunghiuri. Fiecare dintre triunghiuri semnifica un ciclu de timp. Un ciclu de timp se presupune a crea un trend, partea crescatoare a triunghiului duce preturile in sus si vice versa. Cea mai simpla cale de a intelege un trend este atunci cand in toate cele trei cadre, timpul este crescator, o confluenta a celor trei cadre de timp: lunar, saptamanal si zilnic cauzeaza un trend crescator neintrerupt si invers. Dupa cum se poate observa, aceasta confluenta este rara si duce la un numar de tranzactii mai mic. Spre deosebire de sistemul conventional care indica realizarea unei tranzactii pe fiecare “picior” in sus si pe fiecare “picior” in jos, unde noua triunghiuri pot crea noua “picioare” in sus si noua in jos, sistemul triadelor de timp cauta trendurile pe acelasi interval de timp pe trei cadre de timp diferite, generand semnale doar pentru patru din cele noua tranzactionari. Acelasi lucru functioneaza si pentru partea descrescatoare. Numarul tranzactiilor conventionale short este noua, in timp ce triadele de timp genereaza numai patru tranzactii short. Este mai putin de jumatate din tranzactiile conventionale. Ideea este simpla si poate fi folosita pe orice cadru de timp, grafice 1-5 -10 min sau pe cadre de timp mai largi. Back testing ar trebui sa fie de asemeanea usoara si cu indicatori multipli. Cineva ar putea s-o vada functionand pe SENSEX. Un semnal pozitiv de cumparare poate fi generat cand in toate cadrele de timp: lunar, saptamanal si zilnic, inchiderea este pozitiva. In 2009 acest lucru s-a intamplat pentru prima data la inceputul lunii aprilie, cand preturile au crescut de la 10.803 la 15.603 in 14 iulie 2009, o crestere de 44%.

Ideea este “sa nu tragem decat atunci cand toate ratele sunt intr-un loc”. Acest aspect al triadelor de timp se ocupa de trend. Unele structuri de triade pot sa asiste la modelul care anticipeaza si la selectia si clasificarea tranzactiei ulterioare. Singurul neajuns este acela ca pentru unii care sunt obisnuiti cu tranzactionarea agresiva si nu cu “vacationing”, triadele de timp pot fi teste de rabdare considerabile. Traderii care citesc aceste randuri ar trebui sa stie ca divulg un entry trick, nu o strategie de iesire. Getting out a fost intodeauna mai important decat getting in, si asta fara sa mai mentionam riscul de management si parghiile. Chiar si cel mai bun sistem de tranzactionare folosit cu o parghie disproportionata, risc management sarac si expunere mare poate fi sinucigas.

Kelly bet este o formula folosita pentru a determina marimea optima a unei serii de pariuri. In cele mai multe scenarii de noroc si cateva scenarii de investitii cu ajutorul unor presupuneri simplificate, strategia Kelly functioneaza mai bine decat oricare alta strategie esentiala, pe termen lung. Problema Bell System Technical Journal a fost descrisa de J. L. Kelly, Jr, in 1956. Recent Kelly a devenit parte a teoriei principale de investitie, ceea ce i-a determinat pe binecunoscutii investitori de succes, incluzandu-i pe Warren Buffett si Bill Gross, sa foloseasca metodele lui Kelly. Cu alte cuvinte, fractia optima a pariului depinde de probabilitatea de castig si de raportul dintre media castigurilor si media pierderilor.

Tradus de Cristina Crisan

Citeste in limba engleza

Autor: | Data: 23-09-2009 | Comentarii (0)

Etichete: time triads

Categorii: Timp

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

Omniprezentul “Head and Shoulder” este un model al timpului.

Viata inseamna sarbatoare, acesta fiind procesul de a arata aprecierea, recunoasterea si/sau amintirea, considerata un eveniment social. Sarbatorim diverse aspecte din viata noastra. Direct sau indirect serbarea presupune timp, timp care trece. Parerile conventionale nu ofera un aspect sau nu atribuie o forma timpului asemeni unei frumoase si colorate suprafete care poate fi motivul unei sarbatoriri. Poate parea ciudata o rugaciune langa o statuie frumoasa a timpului plasata in centru, delectata cu tobe si cantece. Noi facem asta in fiecare zi. Aceasta este realitatea. In fiecare clipa din viata noastra, fara sa ne dam seama apreciem si ne bucuram de frumusetea timpului.

“Head and Shoulder” este un model al timpului. Este cea mai frumoasa parte din corpul uman (cap si umeri). Natura este plina de modele “head and shoulder”; tehnicienii pietei nu discuta despre asta, dar cel mai intalnit model de pe piata este formatiunea “head and shoulder”. Fiecare formatiune naturala pe care care o vom vedea sau o vom studia in viata noastra este legata de formatiunea de timp “head and shoulder”. Romania are cea mai mare populatie de ursi. A vana ursi e legal, iar capetele si umerii (head and shoulder) impaiati, carpetele si peretarele din familii intregi de ursi reprezinta o distractie de elita. Exista un dans al ursilor care se face la inceputul iernii cand tinerii imbraca aceleasi “capete si umeri” (head and shoulder), bat tobele si sufla in fluiere.

Ce este formatiunea aceasta? In primul rand: “Head and Shoulder” cuprinde trei varfuri, unul centrat mai mare si alte doua mai mici langa el. Formatiunea “Head and shoulder” este o triada de timp “i.e.” trei varfuri triunghiulare. V-ati gandit vreodata de ce o zi de tranzactionare cuprinde patru preturi: pretul de deschidere, maximul, minimul si pretul de inchidere? Le luam ca atare. Ok! Pare logic sa avem preturile “O-H-L-C”, dar partea interesanta este cum aceasta clasificare imparte sesiunea de tranzactionare in trei parti. Exista o parte ce cuprinde pretul de deschidere si maximul, maximul si minimul, minimul si pretul de inchidere. Cele trei triunghiuri ale formatiunii “Head and Shoulder” sunt acolo. Literatura pietei este plina de idei preluate din anatomia umana. Nu gasim din intamplare formatiuni similare pe piete, cu cele din anatomia umana. La fel ca in corpul uman, pe piete gasim formatiunea “Head and shoulder” deoarece timpul influenteaza anatomia la fel cum transforma preturile.

Natura, spre deosebire de alte piete nu se misca doar in primul cadran Cartezian cu valori positive pe axele x si y. Natura se misca in toate dimensiunile, in spatiul liber. Fabian Helge von Koch (1870 – 1924) a fost un matematician suedez care a dat numele faimosului fractal, cunoscut sub numele: “fulgul de zapada” Koch, fiind printre primele curbe fractale descrise. “Fulgul de zapada Koch” (sau “steaua Koch”) este o curba matematica si una dintre primele curbe fractale descrise. Aceasta are la baza curba Koch, care a aparut in 1904 intr-o lucrare intitulata “On a continuous curve without tangents, constructible from elementary geometry”. Curba Koch incepe cu un triunghi, iar in a doua iteratie imparte fiecare parte a triunghiului intr-o formatiune “Head and Shoulder”. Aceasta se repeta si creeaza curba Koch. Curba Koch este un “Head and Shoulder” marit care bombardeaza campul vizual asemeni unui spatiu stelar.

Thomas Bulkowski a scris cartea “Encyclopedia of Chart Patterns”. In carte sunt explicate si clasificate mai multe formatiuni de trend, structura acestora si probabilitatea succesului si esecului. Autorul spune: “ Dintre toate formatiunile din aceasta carte, “head and shoulder” este probabil cea mai des intalnita. Aceasta astupa din increderea, performanta si simpla identificare”. Este o carte foarte populara printre tehnicieni, regasita in mai multe jurnale de cercetare si chiar si in MTA (Market Technicians Association), tehnic vorbind, si in articole de asemenea. Chiar si un grup de tehnicieni poate sa conteste faptul ca nu pietele sunt compuse din fractali ci formatiunile individuale, scoala fractala a gandirii fiind de o importanta academica mai mult stiintifica. Deci, daca ne asumam faptul ca pietele sunt compuse din fractali, atunci toate clasificarile lui Bulkowski pot fi explicate printr-o singura formatiune “head and shoulder”. “Head and Shoulder” reprezinta blocul construit pentru toate varfurile “de diamant” (diamond tops), varfurile duble (double tops), varfurile triple (triple tops) etc.

Formatiunea “head and shoulder” poate sa rescrie Teoria lui Dow si chiar sa explice Teoria lui Elliot. Tehnicienii care folosesc Teoria lui Elliot sunt cunoscuti prin faptul ca citeaza existenta catorva reguli de urmat pe piata, cea mai importanta EWT (Elliott Wave Theory) functioneaza respectand indicatiile. Singurele doua reguli in larga sustinere a Teoriei lui Elliot sunt: valul al treilea nu este niciodata cel mai scurt dintre cele trei valuri impulsive: 1, 3 si 5. Ceea ce Elliot a spus, fara sa isi dea seama, este aceea ca cele trei valuri in sus pe o structura de piata cu cinci valuri are un “cap”, punand simplu partea din mijloc a fractalului pietei, care este mai mare decat celelalte doua. Cel de-al treilea val nu este cel mai scurt datorita formatiunii “Head and Shoulder”. Formatiunea de timp domina fractalul lui Elliot. Exista inca o regula a lui Elliot: valul doi nu poate sa realizeze un nou minim (sub minimul valului 1). Formatiunea de trend “head and Shoulder” de asemenea realizeaza minime mai inalte, nu mai joase. Un stadiu de timp mai larg ofera minime mai semnificative decat omologul sau intr-un stadiu mai ingust de timp.

Bulkowski vorbeste despre esecul “head and shoulder”. Constance Brown vorbeste despre acelasi lucru “esecul indicatorului este o realitate”. Chiar daca am ajunge la sursa vietii si a formatiunilor pietei si am incepe sa studiem formatiunile de timp, tot ne vom confrunta si cu esecul, la fel cum natura fractaliilor este fara sfarsit. Fractalii de timp nu pot fi niciodata intelesi dupa un anumit timp. Aceasta suprapunere fara sfarsit si mixare a modelului “head and shoulder” in natura si piete in toate stadiile, creeaza o frumusete a naturii. Uita-te in jurul tau in natura si vei vedea mediul tau plin de curbe care reflecta dinamica formatiunii timpului “head and shoulder”.

“Head and shoulder” al timpului conduce la pricipiul 80-20. Vom vorbi despre aceasta pe viitor: de ce este “capul” mai mare decat “umerii”. Un prieten si-a exprimat surprinderea despre functionarea ciclurilor de performanta si a spus ca Dumnezeu trebuie sa fie matematician. “Head and Shoulder” al timpului creeaza fractalii, iar fara fractali nu ar mai exista viata si nevoia de matematica. Dumnezeu a creat doar timpul si “a intins coarda”, restul a venit de la sine.

Citeste in limba engleza

Tradus de Cristina Crisan

Autor: | Data: 15-09-2009 | Comentarii (0)

Etichete: cap si umeri, Timp, tipar

Categorii: Timp

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

Rate of change este cea mai simpla metoda prin care se poate intelege timpul.

Speculatiile pe piata de capital privesc schimbarea pretului. O schimbare a pretului poate mari sau micsora profitul. Cum masuram aceasta schimbare? Daca Sensex a crescut de la 14.000 la 15.000, se poate spune ori ca a crescut 1.000 de punce, ori ca a crescut cu 7 procente. Luand in considerare cresterea cu 1.000 puncte (o masura absoluta), aceasta este simpla si directa. Pentru a interpreta figura, trebuie comparata cu o alta figura, cum ar fi nivelul de pornire. O crestere de 1.000 de puncte a unui indice aflat la valoarea de 2.000, este mult mai dramatica decat o crestere de 1.000 de puncte a unui indice care a pornit de la valoarea de 14.000. Modificarea procentului (o masura relativa) este usor de interpretat. Acesta indica marimea unei schimbari cand nivelul de pornire este 100. Astfel, procentele ofera o buna masuratoare pentru interpretarea schimbarilor.

Aceasta este o perspectiva similara folosita de tehnicieni in studiul datelor pe termen lung. O scara aritmetica pentru istoricul multi-anual a unei actiuni (care a facut parte dintr-o piata bull, arata ca o racheta propulsata) poate fi mai greu de analizat in comparatie cu o scara logaritmica, ce ilustreaza modificari procentuale similare. Majoritatea oscilatorilor construiti pornind de la un pret, arata intr-un fel sau altul aceasta schimbare de pret. Cel mai simplu oscilator este Rate of Change. Prescurtat ROC, indicatorul este un oscilator de moment foarte simplu si totodata eficient, care masoara modificarea procentuala a pretului de la o perioada la alta. Calculul ROC compara pretul curent cu un pret anterior.

Concept si Aplicabilitate

Conceptul este de asemenea foarte des folosit si pentru alte serii de timp. Calculul diferential reprezinta studiul pantei (sau derivata) unei functii ori rata de schimb a unei functii. Rata de schimb a unei functii (numita derivata) este un concept foarte util in economie. De exemplu, o functie de cost ne arata costul total, asociat fiecarui nivel cantitativ a productiei unei firme. Rata de schimb a functiei de cost este denumita costul marginal al firmei si ne arata care sunt costurile firmei pentru producerea unei unitati aditionale. Similar, functia veniturilor unei firme ne arata venturile totale generate de vanzari pentru fiecare nivel cantitativ si rata de schimb a functiei veniturilor, venitul marginal ne arata cat de multe venituri in plus sunt generate de vanzarile aditionale. In cazul in care costul pentru producerea unei unitati aditionale este mai mic decat veniturile aditionale generate de acea unitate, atunci firma poate dobandi profit mai mare producand si vanzand acea unitate suplimentara. Cu alte cuvinte, daca rata de schimb a functiei de cost este mai mica decat decat rata de schimb a functiei de venit, atunci o firma a carei obiectiv principal este profitul ar trebui sa produca si sa vanda mai mult din acel bun.

Piete, rate ale dobanzii si preturi

In cartea Stock Market Cycles: A Practical Explanation, Steven E Bolton explica diverse stadii ale ciclurilor pietei de capital folosind forta castigurilor si rata dobanzii. Castigurile asteptate, in medie, fluctueaza odata cu ciclul economic creand modele ciclice. In primul stadiu, preturile actiunilor generale ating minimele putin inaintea adancirii in activitatea economica, atunci cand rata de schimb a castigurilor asteptate egaleaza rata de schimb a ratelor dobanzii. In stadiul al doilea, cresterea preturilor actiunilor generale continua atata timp cat rata de crestere a castigurilor asteptate depaseste rata de crestere a ratelor dobanzii. Stadiul al treilea este identificat atunci cand incepe scaderea actiunilor generale, cand rata de crestere a castigurilor asteptate este mai mica decat rata de crestere a ratelor dobanzii. In stadiul final, castigurile asteptate continua sa scada, dar intr-un ritm mai lent. Acea rata de descrestere pentru castigurile asteptate este mai mare decat rata de descrestere a ratelor dobanzii.

Preturile actiunilor generale continua sa scada, dar nu atat de repede. Minimul preturilor actiunilor generale este atins atunci cand ratele de descrestere a castigurilor asteptate si ratele dobanzii sunt egale. Ciclul preturilor actiunilor generale reintra in faza crescatoare cand rata de descrestere a castigurilor asteptate este mai mica decat rata de descrestere a ratelor dobanzii.

Cartea ilustreaza rata de schimb pentru a explica castigurile stabile asteptate ale utilitatilor electrice traditionale si modul in care pretul actiunilor generale este sensibil la rata de schimb a ratelor dobanzii. Actiunile generale cu castiguri asteptate stabile, cum ar fi utilitatile electrice traditionale, se comporta mai mult ca obligatiuni decat ca actiuni deoarece rata de schimb a castigurilor asteptate este mai mica decat rata de schimb a ratei dobanzii.

Autorul explica destul de bine ciclurile pietei de actiuni folosind dinamismul dintre parametrii economici. Totusi, autorul nu se intreaba nici macar o data de ce rata de schimb ilustreaza atat de bine ciclicitatea pietei. Exista o multime de brokeri care folosesc oscilatorii conventionali cumparand la nivel de supravanzare si vanzand la nivel de supracumparare fara sa crediteze ideea de baza a ciclicitatii. Modelele ROC reprezinta ciclicitatea timpului simplificata.

Rate of Change si indici

Pentru a demonstra simplitatea putem considera Sensex si putem incepe sa clasificam rezultatele ROC de perioada 14, care au ROC-ul peste zero ca si cumparare si ROC-ul sub zero ca si vanzare. Datele lunare ROC au dat un semnal de cumparare in 31 mai si un semnal de vanzare in 3 septembrie 2008. Semnalul a cuprins o parte vasta de piata bull (in crestere) cu reveniri la 358 procente. Am coborat cu un cadru de timp la perioada saptamanala a ROC-ului. Semnalul de cumparare a venit in 29 martie 2009, iar semnalul de vanzare inca nu a aparut. Semnalul a surprins cele mai multe dintre cresterile de la minimul din martie si este inca un semnal de cumparare peste 56 procente castiguri inregistrate. Putem sa trecem la ROC-ul zilnic si tot asa pana la cel de 1 minut. Acest ciclu ROC l-am prezentat in “A Dow theory” care a fost publicat aici in 27 martie 2009, unde am explicat cum pana si Dow Jones industrials are un timp mediu fixat ciclic istoric. De asemenea am vorbit despre miscarea multi-lunara din 2009 care s-a realizat.

ROC si ciclicitatea

Deci daca este asa usor, atunci de ce nu folosim ROC-ul mai mult? Exista cateva motive. Primul: ca la orice, cautam egalitatea in minimele ROC-ului, in timp ce ROC-ul ca si expresie a timpului este mai mult proportionala decat egala. Al doilea: majoritatea nu fac legatura dintre actiunea laterala si ciclul de scadere in timp. De aceea pana nu avem o prabusire care spala milioane de dolari nu intelegem sau nu ne referim la ciclicitate. Martin Pring a definit retragerea timpului ca echivalent a retragerii preturilor. De aceea daca o piata bear (in scadere) care nu arata miscari reale de scadere a pretului dar pare a fi o actiune laterala a acestuia, poate fi catalogata in timp ca piata bear. Pring a incercat sa impace ciclicitatea folosind 3 cadre de timp ROC impreuna si inca un indicator denumit KST (Know Sure Thing). Indicatorul KST este ideea fractaliilor de timp pe trei grade. Unul se poate extinde la fel pe toate cadrele de timp si ajungem din nou la aceeasi idee, ideea ciclicitatii ce exista la toate gradele si pe toate cadrele de timp. ROC este cel mai simplu instrument de perceptie a fractaliilor de timp. Ciclul larg al ROC-ului lunar cuprinde cicluri ROC saptamanale, care la randul lor cuprind cicluri ROC zilnice, o solutie fractala clasica.

Insa problemele apar la capacitatea de a sincroniza diferite cadre de timp si de a le intelege impreuna, nu doar individual. In urmatorul articol vom explica modul in care ROC poate crea triade de timp. Pana atunci incercati ROC-ul azi si faceti primii pasi in ciclicitatea timpului.

Tradus de Cristina Crisan

Citeste in limba engleza

Autor: | Data: 09-09-2009 | Comentarii (0)

Etichete: ciclicitate, indicatori, ROC, Timp

Categorii: Timp

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

80/20 este un termen folosit la nivel global si un alt nume pentru principiul lui Pareto. Chiar daca initial a fost folosit pentru a ilustra alocatia averilor, 80/20 s-a dovedit a fi o lege verificata (power law).

Autorul cartii Principiul 80/20, Richard Koch explica o scurta istorie a acestui principiu, felul in care ideea lui Vilfredo Pareto (parintele microeconomiei) a devenit cunoscuta cand Joseph Moses Juran, un guru al miscarii de calitate al secolului douazeci, a renumit-o “Regula celor putini si vitali”. In cartea lui din 1951, intitulata “Ghidul controlului calitatii”, care a devenit o influenta puternica in Japonia si apoi in vest, Juran a separat “cei putini si vitali” de cei “multi si triviali”, aratand cum problemele calitatii ar putea fi eliminate in cea mai mare parte concentrandu-ne asupra cazurilor putine si vitale ale acestor probleme. Multumita acestei noi atentii data controlului calitatii, in anii 1957-1989 Japonia s-a dezvoltat mai repede decat orice alta economie industriala.

20% din input-uri genereaza 80% din output-uri. 20% din cauze creeaza 80% din consecinte. Efortul si rasplata nu sunt corelate in mod liniar. De aceea 20% din efort ofera 80% din rezultate. Va suna familiar? 80% din capitalizarea actiunilor pe piata si volumul de tranzactionare rezulta din 20% din actiuni. Acesta a fost motivul pentru care au fost creati indicii. Nu avea niciun rost sa ne concentram asupra tuturor actiunilor daca doar cateva dintre acestea conduceau piata. 20% din timp emotia (euforia sau frica) atinge 80% din maxime. 80% din totalul averilor este detinut de 20% din oameni. 20% din clientii unei companii genereaza 80% din profit. Doar o parte din portofoliul dumneavoastra va genera adevarate castiguri. Doar cativa nori vor crea ploaie. Cateva legume sunt cele mai nutritive. Avem acum gandire de 80/20, system de incadrare de 80/20, 80/20 initiativa etc.

Aceasta ar trebui sa aiba lectii pentru fiecare analist. 20% din indicatorii dumneavoastra pot da 80% din prognoza. Analiza totala nu e neaparat mai buna. Dar traderii? 80% din profitul de tranzactionare vine din 20% din tranzactii. 80% din timpul de tranzactionare este doar suma greselilor si muncii grele, iar 20% este adevaratul castig. Strategiile au aceleasi caracteristici. 80% din strategii sunt acelasi vin vechi in sticle noi si zgomot. Doar 20% sunt adevaratele idei. Stirile sunt, de asemenea, proportionate in acest mod. 20% din stiri conteaza, 80% este zgomot sau 20% este calitate iar restul este cantitate.

In cealalta carte a sa, intitulata “Individul 80/20”, Koch vorbeste despre indivizii 80/20 care cauzeaza revolutia care creaza noua economie si ingroapa vechiul capitalism. Un sistem corporativ care inca roieste in jurul hierarhiei de management in locul individului si o bursa de valori care recompenseaza investitorii pasivi este slaba si de prisos. Conform autorului, in urmatoarele doua decade economia ar putea sa inceteze sa urmeze vechiul tipar al capitalismului managerial si corporatiile ar putea roi in jurul indiviziilor cheie. Cand acest lucru se va intampla, economia se va schimba in mod abrupt si radical. Vom fi martori la un transfer urias de avere spre indivizii 80/20 dinspre institutii si cei care economisesc (sau investesc in pietele de capital, un cont de economii sau alte institutii financiare). Koch numeste acest proces transferul de la capitalism la individualism.

Suntem de acord cu o parte a argumentelor autorului si preferam sa lucram ca parteneri la Orpheus si nu ca angajatori si angajati. Totusi, o parte a dezbaterii lui Koch este slaba. El presupune multe aspecte si nici macar nu aminteste de ciclicitate. Drumul nu duce de la capitalism la individualism. Acestea doua sunt deja coexistente ca doua parti polare ale aceluiasi ciclu. Individualismul este o extrema a sistemului.

Individul creativ 80/20 al lui Koch este la fel de ineficient ca restul daca nu intelege ciclicitatea. Marile idei au nevoie de sincronizare cu un ciclu economic. O persoana poate avea idei briliante, cu o generatie inaintea timpului sau. Ideile sunt incubate si sunt acceptate in timp si, ca orice altceva, au nevoie de o piata. O idee fara o piata care sa o valorifice nu valoreaza nimic. Open source este o idee viabila din punct de vedere comercial. Red Hat face parte din S&P500. Koch presupune ca pietele ar putea disparea din cauza indiviziilor 80/20. Indivizii creeaza institutii si este greu sa ii privim separat de acestea. Autorul presupune, de asemenea, ca indivizii 80/20 au o lista completa de caracteristici. Acestia sunt indivizi inteligenti care nu au lipsuri emotionale sau elementul lacomiei. Aspectul indiviziilor 80/20, al companiilor inteligente care isi rascumpara actiunile si se privatizeaza a fost mereu o oportunitatea foarte exploatata. Ce se va intampla daca banii gheata vor deveni regi si piata de capital va deveni nesemnificativa? Aici autorul nu realizeaza ca piata de capital se misca de la banii gheata la cealalta extrema in mod ciclic. Indivizii 80/20 care se privatizeaza nu pot ignora vizibilitatea data de piata de capital, informatiile pe care aceasta le ilustreaza in pret. Indivizii 80/20 ai lui Koch nu sunt in concordanta cu ciclurile de timp. Ei se concentreaza pe crestere si nu inteleg faptul ca valoarea si cresterea se misca ciclic.

Cartile de dezvoltare a personalitatii sunt mai usor de scris. Invatarea oamenilor cum sa citeasca si sa interpreteze ciclurile de timp sau ale economiei este mai grea. Intrebarea la care Koch nu ne da un raspuns este cum sa ii invatam pe indivizii 80/20 sa se sincronizeze cu 20% din timpul potrivit? De ce exista acest 80/20 in primul rand? Este acest 80/20 un numar dinamic sau static? Se schimba si scade acest 80% si se schimba si creste acel 20%? Analiza sentimentului pietei de capital a ilustrat felul in care psihologia de piata se muta de la 80% din tauri la 20% din tauri. Sentimentul capitalismului ca si starea de spirit al unui individ este ciclic. Performantele perechilor ne dovedesc ca un supraperformant in 80% dintre cazuri poate fi si subperformant.

80/20 este frumos pentru ca este un raport peste egalitate. Proportia este cea care creeaza natura. Imaginati-va o structura de trei cu ramuri perfect egale. Sau ganditi-va cum ar arata un om cu membre perfecte. Ar fi interesant? Fractalii sunt 80/20 si astfel ciclici. Suntem atat de legati de timp si de ciclicitatea acestuia incat nu putem scapa de el. Intr-un articol recent din Scientific American “Oamenii se plimba in cicluri?”, cercetatorul a dovedit ca chiar daca mersul intr-o linie dreapta pare un lucru simplu de facut, in realitate este de fapt foarte complicat. Rezultatele sugereaza ca fara indicii vizuale sau auditive, oamenii ar ajunge doar la 100 de metri de la punctul de la care au pornit, indiferent de timpul pe care il au la dispozitie. Uimitor, nu credeti? Cautati articolul si vizionati videoclipul, veti fi surprinsi sa aflati cat de dezorientati suntem. Individualismul 80/20 nu e distractiv daca nu stim ca fractalii si ciclurile de timp sunt motivul pentru care disproportionalitatea 80/20 exista. Chiar si un geniu poate invata multe de la pietele de capital. Primul lucru pe care il va pierde este iluzia geniului lui, in momentul in care ciclul se intoarce.

Citeste in limba engleza

Autor: | Data: 31-08-2009 | Comentarii (0)

Etichete: ciclicitate, power law, Timp

Categorii: Timp

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA

Imi amintesc ca l-am cunoscut pe Ajay Shah, profesor si columnist in 2000, la inceputul muncii mele de analist de derivative in Mumbai. El vorbea despre cum speculantii – arbitrajorii si hedgerii deopotriva creaza magie in piata derivatelor. A fost intradevar magie, deoarece am evoluat mult de la inceputurile umile ale acestei piete cand nimeni nu credea in potentialul ei si badla era considerata adevarata. Nu am prea realizat atunci ca in mai putin de 10 ani vom ilustra lipsurile in rata hedge-ului si in intelegerea noastra a activitatii de arbitraj si hedging. Raportul comisiei L C Gupta a studiat amanuntit acest detaliu, ilustrandu-l in evolutia si scopul economic al derivatelor.

Cititorii care ar fi citit viziunea noastra semianuala pentru India (28 iulie) ar fi vazut cat de iluzionar este procesul de hedging. Daca din 24 de tranzactii de perechi am fi putut avea un profit anual de 32%, cu o maxima de 173% (Sensex – Real) si doar 6 din 24 de perechi cu profituri anuale sub 5%, atunci inseamna ca exista un aspect al hedgingului sau al profitului perechilor despre care nu stim. Unii ar putea spune, de asemenea, “Dar BETA?” (coeficientul de sensibilitate al activelor). Comparam aici indicii de sector si daca considerati ca argumentul beta poate nega aceste rezultate, pare totusi o sarcina grea. Putem demonstra nu numai profiturile dintre activele corelate si care au coeficienti beta similari, ci si intre o activa si contractual futures care ii corespunde (Long Nifty – Short Nifty Futures). Partea cea mai buna este ca totul este foarte simplu.

Ce s-a intamplat de fapt? A esuat raportul de hedge? Cum a putut o idee conventionala sa produca bani sau sa ii piarda? Daca ati fi fost in poziti Long Sensex si Short BSE Real, ati fi pierdut 173% anual. Ideea nu este doar lipsa de instrumente pentru tranzactionare. India nu are contracte futures si options de sector foarte tranzactionate, deoarece jucatorii din piata se concentreaza mai mult pe contractele futures pe actiuni si nu pe intelegerea sau tranzactionarea expunerii de sector.
Este corect sa spunem ca fondurile de investitii au facut tot posibilul cu exceptia hedgingului, de aceea au esuat? Ne-am imaginat vreodata ca ar putea exista lipsuri in teoria hedgingului si de aceea exista aceste prabusiri? Ideea ca functioneaza pe termen lung ar putea fi, de asemenea, o iluzie, deoarece exista costuri si hedgingul este o activitate de minimalizare a pierderilor si nu a eliminarii acestora, motivul pentru care nu exista foarte multe companii care ofera solutii de hedging. A avut de suferit hedgingul din cauza costurilor exorbitante?

Filozofia arbitrajului

Intelegerea hedgingului are legatura cu felul in care intelegem procesul de hedge. Teoria evaluarii prin arbitraj (APT – Arbitrage Pricing Theory) este o teorie generala a evaluarii activelor care a ajuns sa aiba o influenta mare in evaluarea actiunilor. APT spune ca profitul presupus al activelor financiare poate fi modelat folosind un factor de sensibilitate si anume coeficientul beta. Rata de profit derivate va fi apoi folosita pentru evaluarea activelor. Daca pretul deviaza, arbitrajul il va readuce in linie. Arbitrajul este practica de a profita de stadiul in care exista un dezechilibru dintre doua sau mai multe piete si astfel obtinand un profit fara risc. Teoria a fost initiata de economistul Stephen Ross in 1976.

Aceasta filozofie a “aducerii inapoi in linie” sta la inima esuarii hedgingului. Aceasta ar putea fi si motivul pentru care noi ca societate ne indreptam tot mai mult de intelegerea riscului in loc sa ne apropiem.

Istoria arbitrajului statistic

Putem sa intelegem cat de departe suntem de intelegerea ciclicitatii, a timpului si a fractalilor si cat de slab le implementam in strategiile noastre prin studierea istoriei arbitrajului statistic. Arbitrajul statistic (sau stat. arb) a inceput in anul 1985, la o decada dupa APT. S-a nascut inversarea spre medie. In cartea sa recenta intitulata Arbitrajul statistic, Andrew Pole studiaza amanuntit ceea ce se numeste stat arb. Tranzactionarea perechilor a fost o idee simpla de a tranzactiona preturi istorice similare. Strategia este bazata pe inversare care apare peste tot si oriunde. Acesta a fost un semn de o natura fractala, insa autorul de abia mentioneaza acest termen (de trei ori) in munca sa de 257 pagini.

In ciuda lipsei de fractali detaliati, distributia normala necesara pentru inversarea preturilor este data la o parte si considerata o premisa eronata. Analizatorii fractalilor procedeaza in acelasi mod iar cozile ingreunate si power law sunt explicatia matematica a fractalilor. Autorul explica in cateva capitole ale cartii motivele pentru care stat. arb. a fost asediat de probleme incepand cu anul 2000 si felul in care aceasta srategie a aratat un potential economic scazut. El aduce in discutie idei precum algoritmi avansati, volatilitate, neclaritatea practicantilor si lipsa de cunoastere din partea investitorilor.

Autorul isi pune multe intrebari relevante, ca de exemplu cum identificam daca un pret este departe de medie si masura acestei deviatii. Cat timp este necesar pentru reintoarcerea la medie? Sunt aceste cozi ingreunate motivul pentru care avem calcule gresite frecvent si subestimam riscul? De ce teoriile de probabilitate simple nu pot garanta inversarea care este la randul ei pusa sub semnul intrebarii de catre cozile ingreunate? De ce trebuie sa invatam mereu din intamplarile previzibile, chiar daca par ciudate la prima vedere? De ce ar trebui sa cumparam cand piata este slaba si sa vindem cand piata este in putere? De ce tiparele in pretul actiunilor apar cel putin cu doua frecvente mai sus in cadrele de timp? De ce esuarea LTCM ar fi putut fi explicata cu tiparele cu frecvente de timp mai mari? De ce Gauss nu este zeul inversarii?

Insa cartea esuaza in a admite ciclicitatea timpului si isi construieste cazul in jurul inversarii. Undeva gandirea simplista preia gandirea simpla. De exemplu cum sa judecam daca un spread va fi mai mare sau mai mic maine. Daca este mai mare, atunci media de azi va fi mai mica maine. Pole priveste aceasta revenire la medie ca pe ceva mai magic decat natura fractala a pietelor. El mentioneaza ca revenirea la medie include dinamica temporala si analiza frecventei de timp, ca aspectele temporale sunt sursa profiturilor, ca tranzactiile intr-un anumit moment sunt media cu care aceasta oportunitate este exploatata, insa ciclicitatea timpului nu este mentionata deloc in carte. Nu este prima oara cand aceasta idee ne-a scapat.

Omiterea ideii

Ideea data la o parte de Pole, si anume faptul ca teoriile de probabilitate simple nu pot garanta inversarea este in mod ciudat aceeasi idee explorata de alti specialisti in domeniu. Larry Connors de la cercetarile de piata pentru probabilitatile statistice care ajuta la marirea profiturilor cand preturile se intorc la medie: “Cu cat preturile deviaza mai mult de la medie intr-un termen scurt, cu atat mai repede sar inapoi”, a fost citat Connors in Bloomberg Markets. Connors si Ceaser Alvarez sunt fosti ingineri de la Microsoft care au lucrat in cadrul echipei de dezvoltare al programul Excel. Ei cauta sa identifice tipare de pret tranzactionabile bazate pe probabilitati statistice. Duo-ul lucreaza cu o baza de date de 8.5 milioane de tranzactii.

Macro-pietele lui Robert Shiller nu sunt lipsite nici ele de reintoarcerea la medie. In cartea sa din 1993 intitulata Macropiete: Crearea institutiilor pentru gestionarea celor mai mari riscuri ale societatii, autorul vorbeste despre riscul lasat liber si nevoia de o solutie de management al riscului. Pentru a acoperi riscul in cazul titeiului, Macropietele au introdus o metoda noua de a include titeiul in portofolii, denumite Macroshare $ 100 Oil UP si Macroshare $ 100 Oil DOWN. Conform unui raport de piata publicat de Bloomberg, “partile au o intelegere de distributie a venitului conform careia activele se vor muta de la un portofoliu la altul in functie de nivelul benchmark-ului.”

In functie de cum se misca pretul titeiului peste sau sub 100, fondurile vor curge de la un portofoliu la celalalt. Acesta este presupus a fi un mecanism de hedging care ajuta oamenii. Chiar daca o denumim o solutie inovativa, aceasta ramane doar o incercare de a gestiona riscul. Tranzactionarea perechilor bazata pe inversare este departe de a fi perfecta si este predispusa esecului. Ideea de a intelege pietele este mai grea decat ideea de a intelege ciclicitatea pietelor. De aceea a-i invata pe jucatorii din piata despre ciclicitatea prin crearea a mai multor oferte de perechi este doar un adaos la piata deja suprasaturata. Piata deja incearca sa ia o pauza de dezintoxicare de la produsele structurate.

Ideea finantelor comportamentale de pagubasi versus castigatori are mai mult merit deoarece ilustreaza ciclicitatea. Singura parte nefericita este ca comportamentalistii nu recunosc faptul ca vanzarea castigatorilor si cumpararea pagubasilor este ideea central a ciclurilor de performanta.

Concluzie

Hedgingul nu este numai imperfect, ci si ineficient si costisitor. Arbitrajul statistic este un eufemism pentru arbitrajul Timpului, ciclurile de performanta si atata timp cat nu ne concentram atentia pe timp, incercarea noastra de a intelege riscul va esua. Vom gasi ceva sau pe cineva pe care sa dam vina. Asa cum spune si Paul Samuelson, “Ingineria financiara este ca stiinta care ajuta omenirea sa creeze bomba atomica”. Vom venera Beta si pe urma o vom considera moarta, o vom reinvia mai tarziu drept Jenson Beta, insa vom evita prin intuitie ciclurile de timp.

Citeste in limba engleza

Autor: | Data: 17-08-2009 | Comentarii (0)

Etichete: arbitraj, Timp

Categorii: Timp

Va recomandam: Magazinul Virtual Orpheus | Cercetarea Orpheus pe platforma Reuters: UK, SUA